Corneliu Vlad: Occidentul colectiv în pericol de dezmembrare. Atacul terorist ecologic din Marea Baltică poate scinda Europa
După unii, Operațiunea Nord Stream ar putea fi un fel de Pearl Harbor al secolului XXI. Adică pur si simplu un atac al Americii împotriva Germaniei. Se sparie gândul, ar zice cronicarul. Nu e confirmat, dar ipotezele curg în trombă.
"Acest atac terorist a distrus orice șansă de apropiere energetică ruso-germană, a catapultat imediat Polonia în poziția de a fi unul dintre cele mai esențiale centre energetice ale continentului și, astfel, a ridicat cu un prag planurile Axei anglo-americane de împărțire și guvernare a Europei”, scrie Andrew Korybko, analist politic american.
Ba e chiar mult mai grav. Aruncarea în aer a conductelor Nord Stream ar putea avea urmări mai cumplite decât implozia Turnurilor Gemene de la New York. Nu prin numărul de vieți umane curmate, ci prin catastrofalele urmări geopolitice, economice și sociale care s-ar produce în cascadă.
Despre consecințele geopolitice încă nimeni nu îndrăznește să vorbească. Dar ele ar schimba întreaga configurație a arhitecturii de securitate și echilibru a lumii postbelice.
Exista o ipoteză, în mintea tuturor, dar mai de nimeni spusă cu voce tare, că America este hotărâtă să facă totul, cu orice risc, pentru a opri o apropiere intre Germania și Rusia. Este cel mai mare coșmar pentru artizanii politicii externe americane, spune politologul George Friedman.
Că e plauzibil, o întărește însuși președintele Biden care în februarie 2022, în plină criză ucraineană, declara răspicat: „Dacă Rusia invadează, dacă tancuri sau trupe trec din nou granița cu Ucraina, atunci nu va mai exista Nord Stream 2. Îi vom pune capăt”. „Cum veți face exact asta, deoarece proiectul și controlul proiectului sunt în controlul Germaniei?” a întrebat un reporter. „Vă promit că vom putea face asta”, a spus Biden, zâmbind. Epocală indiscreție!
Și subsecretarul de stat Victoria Nuland a emis amenințări similare, în ianuarie: „Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu vă merge mai departe”.
Or, ce înseamnă dinamitarea proiectului Nord Stream? Exact compromiterea pentru multă vreme a relațiilor ruso-germane. Nu se știe încă dacă Washingtonul a acționat în acest fel cu Nord Stream, iar dacă s-ar dovedi, Occidentul colectiv, lumea euroatlantică și redutabilele sale instituții ar sări în aer.
Analistul Korybko se hazardează să prefigureze un scenariu în care vorbește despre o Axa Anglo-Americană (AAA), care "beneficiază cel mai mult de pe urma atacului terorist ecologic din Marea Baltică”. O axă având ca buzdugan Polonia, care ar urma să preia de la Germania supremația în Europa Centrala, să gestioneze, împreună cu Norvegia (mare exportator de petrol) politica energetică europeană și să scoată din joc Berlinul și Moscova. Așadar, o un continent cu două Europe: una anglo-americană, cu Europa Centrala și alții și o Europa cu Rusia, Germania și ai lor.
Să ne imaginăm cum ar arăta lumea dacă la tot mai iminentul război Rusia-SUA/NATO și la tot mai iminentul război SUA-China s-ar adăuga și un conflict, nu neapărat militar, dar economic, energetic, social, tehnologic etc., în interiorul arealului euroatlantic. NATO și UE ar dispărea, Europa Unită ar decădea din poziția ei de cvasiputere mondială, Germania își va afirma viguros preeminența pe continent, SUA ar pierde controlul monopolist asupra unei Europe dezintegrate. O Europă în agonie ar fi copleșită de puteri emergente din afara coontinentului în cele mai felurite modalități. Economic, social, civilizational, cultural, religios, demografic etc. etc.
Repet: suntem deocamdată în aceasta privință în stadiul ipotezelor. Și ipoteze sunt multe, credibile sau fanteziste, naive sau perfide, logice sau năstrușnice. De compromiterea definitivă a proiectului Nord Stream sunt învinuiți sau suspectați și americanii, și rușii, ba chiar și marionetele care guvernează la Kiev.
Dar dincolo de gesticulațiile oficiale și merdiatice care aruncă perdele de fum, isterizează și îngrozesc popoarele europene , există o certitudine pe care tot acest teatru mincinos nu o poate clinti: SUA și Germania își dispută hegemonia asupra Europei, iar Washingtonul vede într-o alianță ruso-germană nu un competitor, ci un adversar redutabil.
Este oare momentul Nord Stream preludiul unui noi confruntări planetare? Care va începe cu dezmembrarea Occidentului colectiv, și el, tot mai mult, un fel de URSS, sortit pieirii?
Într-un roman de Sadoveanu, doi mari boieri spuneau că între ei doi e sânge. Între SUA și Germania nu e sânge, miza e hegemonia și profitul. Dar deocamdată Berlinul are un lider care bâjbâie, iar Washingtonul unul care nu prea știe pe unde să meargă, nici la propriu, nici la figurat.
Intre acești doi mari aliați, Bucurestiul oficial nu știe nici el cui să-i sărute mai întâi papucul, iar noi românii "aici șezum și plânsăm”.
https://www.activenews.ro/opin....ii/Corneliu-Vlad-Occ
https://cariblime.net/read-blog/8455
https://wignar.com/read-blog/1092
https://www.xn--gber-0ra.com/read-blog/12126
https://www.sdssocial.world/read-blog/42102
http://demo.advised360.com/read-blog/47176
https://formyanmarbymyanmar.com/read-blog/4176
https://www.pickmemo.com/read-blog/78288
Cancer cerebral cauzat de telefoanele mobile (II): Industria telecomunicațiilor a ascuns studiile care fac legătura între utilizarea telefonului mobil și leziuni ale creierului și ale ADN-ului.
Dosarul în procesul din Louisiana citează un număr semnificativ de studii științifice și acțiuni ale industriei întreprinse începând cu anii 1980, „printre care concedierea, definanțarea sau denigrarea cercetătorilor care au descoperit existența de efecte adverse asociate cu utilizarea telefonului mobil”.
Conform dosarului:
„În toate cazurile menționate aici, inculpații cunoșteau despre numeroase studii și experimente care au demonstrat pericolele pentru sănătate prezentate de radiațiile RF, [studii] apărute de la sfârșitul anilor 1940 și până în prezent, totuși, inculpații au susținut în mod constant în fața publicului larg că telefoanele mobile sunt absolut sigure.”
În dosar se susține că „cercetarea științifică și medicală, publicată în literatura de specialitate, a demonstrat o corelație între efectele biologice și expunerea la radiații RF în banda de frecvență radio de la 300 megaherți la 2,4 gigaherți”, menționând însă că astfel de reviste revizuite de colegi experți nu sunt de obicei citite de publicul larg.
Standardele de expunere la radiații adoptate inițial în anii 1960 de Institutul American de Standarde Naționale (ANSI) și modificate ulterior în anii 1980 și 1990, „au exclus telefoanele mobile”, se arată în dosar, deoarece „industria telefoanelor mobile a manipulat cercetarea și a făcut presiuni asupra membrilor Comitetului de siguranță al ANSI să scutească telefoanele mobile de reglementări și obligativitatea respectării acestora.”
Totuși, pe măsură ce îngrijorările la nivel științific și public cu privire la radiațiile produse de telefoanele celulare au crescut în anii 1990, „inculpații, individual și prin asociațiile lor comerciale... s-au angajat, cu surle și trâmbițe, să finanțeze studii științifice pentru a dovedi siguranța telefoanelor mobile”, ceea ce a dus la înființarea în 1993 a Grupului de consultanță științifică.
Ulterior, asociațiile din industrie CTIA și Asociația Industriei de Telecomunicații au angajat un expert, dr. George Carlo, pentru a conduce Grupul de consultanță științifică și a efectua cercetări în domeniul radiațiilor telefoanelor celulare. Cu toate acestea, după cum se arată în dosar:
„Atunci când această cercetare finanțată de industrie nu a reușit să confirme afirmațiile industriei privind siguranța și, de fapt, a prezentat noi dovezi care confirmă îngrijorările legate de sănătate, industria a răspuns prin încetarea finanțării cercetării și prin discreditarea publică a dr. Carlo, precum și prin suprimarea și minimizarea rezultatelor studiile sale.”
Dr. George Carlo a scris ulterior și o carte, apărută în 2002: Cell Phones: Invisible Hazards in the Wireless Age: An Insider's Alarming Discoveries about Cancer and Genetic Damage („Telefoanele mobile: pericolele invizibile din era wireless: descoperirile alarmante ale unui insider cu privire la cancer și daune genetice”).
Totuși, au urmat numeroase alte studii științifice, care au pus sub semnul întrebării afirmațiile industriei cu privire la siguranța dispozitivelor lor mobile. Aceste studii sunt citate în proces și includ:
- Un studiu realizat de Universitatea din Washington în 1995 pe șobolani expuși la „radiații similare cu tipul de radiații emise de antena unui telefon mobil”, a constatat că radiațiile au cauzat daune ADN-ului. Cercetarea finanțată de industrie și-a propus să infirme aceste descoperiri, dar le-a confirmat în cele din urmă, ceea ce a determinat industria să refuze să publice rezultatele.
- Unui alt om de știință care a confirmat ulterior deteriorarea ADN-ului constatată în studiul Universității din Washington i-au fost „suprimate” descoperirile de către industrie, care a exercitat presiuni asupra lui și l-a amenințat că va retrage finanțarea.
- Un studiu din 1996 al personalului Forțelor Aeriene a constatat că persoanele expuse la radiații RF prezentau un „risc al dezvoltării de tumori cerebrale de 1,39 ori mai mare... față de cei care nu erau expuși”.
- Un studiu din 2000 al Centrului Medical Orebro din Suedia „a constatat că riscul de dezvoltare a tumorilor pe aceeași parte a capului unde utilizatorii telefoanelor mobile își țin telefoanele este semnificativ mai mare decât este pentru cealaltă parte”.
- În 2000, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a lansat un studiu de cercetare multinațional pe parcursul a zece ani, „Interphone Study”, care a arătat în cele din urmă că „folosirea telefoanelor mobile pentru o perioadă de 10 ani sau mai mult poate crește riscul dezvoltării de glioblastoame cu 40% la adulți” și că „există o probabilitate mai mare ca tumorile să apară pe partea laterală a capului care e cea mai utilizată în apelări”.
- Un studiu suedez din 2002 a constatat că „riscul de a dezvolta tumori cerebrale în urma utilizării telefoanelor mobile de primă generație... a fost cu până la 80% mai mare decât în cazul celor care nu au folosit telefoane mobile”.
- Un alt studiu suedez, din 2003, publicat în Environmental Health Perspectives, o revistă a Institutului Național de Științe în domeniul Sănătății Mediului, care la rândul său funcționează sub egida Departamentului de Sănătate și Servicii Sociale din SUA, „a descoperit că [expunerea la] câmpurile electromagnetice (EMF) emise de anumite telefoane mobile a deteriorat neuronii din creierul șobolanilor.”
- Un studiu desfășurat în patru ani realizat de Reflex, cu finanțare de la Uniunea Europeană, publicat în 2004, a constatat că „undele radio emise de telefoanele mobile deteriorează ADN-ul și alte celule din organism și că daunele s-au extins la următoarea generație de celule”.
După cum adaugă dosarul, „celulele mutate sunt considerate o posibilă cauză a cancerului” și nivelurile de radiații testate în studiu se încadrau în intervalul utilizat de majoritatea telefoanelor mobile la acea vreme. În cele din urmă, studiul „a sfătuit oamenii să folosească mai degrabă liniile fixe decât telefoanele mobile, de câte ori este posibil”.
- Un studiu din 2005 „a raportat că utilizarea telefonului mobil în zonele rurale ar putea duce la dezvoltarea tumorilor cerebrale”. Întrucât turnurile de telefonie mobilă sunt amplasate mai puțin în zonele rurale, dispozitivele celulare tind să radieze mai intens pentru a obține recepția unui semnal mobil.
- O meta-analiză din 2009 asupra a 465 de studii academice despre relația dintre radiațiile telefonului mobil și cancer, publicată în Journal of Clinical Oncology, „a demonstrat o asociere pozitivă semnificativă între utilizarea telefonului mobil și cancer” și „a stabilit că asocierea a crescut odată cu utilizarea telefoanelor celulare pe termen lung.”
- O audiere desfășurată în 2009 de Comisia Senatului SUA pentru alocarea fondurilor și Subcomitetul pentru Muncă, Sănătate, Servicii Sociale și Educație și agenții conexe a prezentat mărturia unui investigator implicat în Studiul Interphone, mărturie care a fost publicată și în American Journal of Epidemiology.
Potrivit expertului, „un risc crescut de tumori ale glandelor salivare a fost observat în rândul persoanelor care au folosit telefoanele mobile de peste 10 ani, mai ales când telefonul era de obicei ținut pe aceeași parte a capului unde a fost descoperită tumora și când utilizarea a fost relativ în grad ridicat.”
- În 2011, Agenția Internațională de Cercetare Oncologică (IARC) a OMS „a declarat că radiațiile RF emise de telefoanele mobile sunt „posibil cancerigene pentru oameni”.
De asemenea, potrivit dosarului, în perioada de după declarația IARC din 2011, „peste 1.000 de studii științifice suplimentare au fost publicate în literatura de specialitate, susținând legătura cauzală dintre radiațiile telefonului mobil, tumorile cerebrale și efectele asupra sănătății”.
Dosarul susține că „mai mulți experți au analizat aceste noi informații și au concluzionat că radiațiile telefoanelor mobile ar trebui clasificate drept «probabil cancerigene pentru om»”.
Printre aceste studii sunt:
- Un studiu din 2015 realizat de cercetători de la Universitatea Jacobs din Germania a constatat (confirmând rezultatele unui studiu german din 201 că „semnalele slabe ale telefoanelor mobile pot favoriza creșterea tumorilor la șoareci”, la „niveluri de radiații care nu provoacă încălzire și sunt cu mult sub standardele actuale de siguranță.”
- Un studiu din 2016, realizat de Programului Național de Toxicologie din SUA, a constatat că „șobolanii masculi expuși la radiațiile telefonului mobil au dezvoltat rate mai mari de cancer” și, de asemenea, radiațiile „au cauzat rupturi de ADN în creierul șobolanilor masculi”.
Procesul din Louisiana menționează 13 exemple măsuri ale industriei telecomunicațiilor de a reduce pe ascuns expunerea la RF la dispozitivele mobile, încă din 1991.
Hunter Lundy, avocatul care îi reprezintă pe reclamanți, a remarcat că, în cazul din D.C., martori experți din Europa, printre care epidemiologi și experți în biologie celulară din țări precum Austria, Grecia și Slovacia, au fost inițial cei mai dispuși să depună mărturie, adăugând însă că „oamenii de știință americani sunt acum doritori să depună mărturie”.
Lundy: „Adevărul va ieși la iveală”
Lundy a spus că este frustrat de ritmul lent al procedurilor judiciare, dar că este convins că „adevărul va ieși la iveală. Uneori nu iese întotdeauna la iveală la momentul când vrem asta, dar va fi dezvăluit.”
Lundy s-a referit, ca exemplu în acest sens, la istoria lungă a proceselor în care a fost implicată industria tutunului, spunând:
„Industria țigărilor nu a pierdut niciodată un proces timp de aproximativ 30 de ani. Dar, atunci când denunțătorul [din industria tutunului] dr. Jeffrey Wigand a dezvăluit că manipulau nicotina pentru a-i face dependenți pe copiii de 13 ani, întregul climat sa schimbat.”
În general, potrivit lui Lundy, semnificația mai largă a cazurilor din D.C. și Louisiana și rezultatul acestor procese are legătură cu „educarea oamenilor”.
Trimiteri către studii in articolul complet: https://www.activenews.ro/exte....rne/Cancer-cerebral-
Marriage Problem Astrologer in Padmanabhanagar | Love Astro
https://sadhgurusaiastrologer.....com/marriage-problem
Sergiu Ciocârlan: Cuviosul Părinte Arsenie Boca, darul lui Dumnezeu pentru poporul român
Dumnezeu trimite din vreme în vreme profeți pe pământ spre a binevesti poporului român. Unul dintre acești mari Părinți duhovnicești este Cuviosul Părinte Arsenie. Semnul sub care stă venirea lui printre noi este acesta: „Rugăciunile și jertfa Sfinților Brâncoveni m-au adus pe mine pentru țara aceasta a noastră”. Iar viața Cuviosului a fost una plină de răstigniri. Astăzi, la zi de prăznuire, Domnul ne cheamă în jurul cuvintelor și vieții acestui trimis al Său, care a schimbat istoria poporului român.
Viețuirea lui monahală într-o parte a României care a fost vitregită de ocupație străină nu a fost câtuși de puțin întâmplătoare. În locurile în care de aproape două veacuri nu mai era viață monahală, Cuviosul a restituit acest duh filocalic. Era imposibil din punct de vedere omenesc, fiindcă nimic de acest fel nu găsise înaintea lui la Mănăstirile Sâmbăta de Sus (1939) și la Prislop (1948). Dumnezeu a vrut ca duhul monahismului să fie restaurat, iar pentru aceasta a ales un om care, dobândind pacea, mii de oameni s-au pornit spre aceste vetre monahale ca să afle acel izvor de apă vie a Duhului și să se adape din el.Și e lucru cu totul minunat ca un om să vină într-un pustiu și însuși să devină izvor de viață duhovnicească.
Iar viața lui din Domnul curgea, căci nimic altceva nu-l bucura decât să pășească alături de El pe calea pocăinței lăuntrice. „Suntem deci antrenați într-o nouă cunoaștere a condiției umane. E «știința mântuirii…», știința îndumnezeirii omului. Dar până acolo e o cale – «și Eu sunt Calea» – care trebuie cunoscută și mers cu bună grijă și dreaptă socoteală pe ea, din aproape în aproape, în fiecare zi, cu fiecare amănunt în aparență neînsemnat, dar făcându-ne deprinderea celei de a doua naturi, din lepădarea de sinea noastră cea veche și mărginită în toate chipurile”.
Nu i s-a părut niciodată lucru anevoios să urmeze Domnului. Fiindcă a cunoscut că fără de Domnul noi nu putem face nimic (Ioan 15, 5). A cunoscut neputințele românilor și răstriștea vieții lor lăuntrice. Și a luat asupră-și aceste poveri. A simțit vaietul unui popor care are nevoie de păstorul cel bun și a purtat durerile și lacrimile acestuia. Iar poporul a recunoscut în Părintele Arsenie sfințenia și slujirea profetică. Domnul îl chemase să nu stea în peșteră sau în crăpăturile pământului, ci să vină și să aline poporul român care atâta nevoie avea de un om cu viețuire sfântă într-un context istoric extrem de complicat.
În această istorie răvășită a României din veacul al XX-lea, Cuviosul Părinte Arsenie a pătimit patru arestări cu toate umilințele și suferințele la care deținuții erau supuși de autoritățile comuniste.
Mereu supravegheat, mereu hărțuit, amenințat. Regimul ateist nu i-a dat nici un moment de liniște. Și cu toate acestea, lucru minunat este că Părintele Arsenie nu și-a pierdut pacea. Deși epuizat, batjocorit, încătușat, bătut, în temnițe țării și la Canal, Cuviosul nu a renunțat la iubirea pentru călăii săi, îngrămădind astfel cărbuni aprinși peste capetele lor. Domnul Însuși l-a învățat să iubească pe vrăjmași așa: „Iar cine L-a și văzut pe Domnul și neasemănata-I Cruce, pe care încă o tot duce printre oamenii ce-L pălmuiesc cu ură de fiară până la sfârșitul veacului de-acum, unul ca acela sare ca ars din orice iubire conservatoare de sine și se roagă, strigând să aibă în lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta trăiește ca un dezlegat de viață și nici o urgie a vremii nu-i poate face nimic, decât a-l desăvârși, lămurindu-l ca aurul”.
Iar temnița i-a devenit bucurie și înviere. Căci cu Domnul petrecea. Pașii lui călcau pe pământul durerii acestui neam oropsit, iar mintea lui se îndeletnicea cu chemarea numelui lui Dumnezeu. Iar crucile Cuviosului s-au înmulțit. Fiecare dintre ele îl chema la răstignire. Mai întâi a fost mutarea la Mănăstirea Prislop. Nu Cuviosul a voit să plece de la Sâmbăta de Sus. Dar el a primit să plece de acolo de unde înviase duhul filocalic al viețuirii monahale, într-un schit părăginit și gol, fără importanță. Domnul l-a încredințat că și acolo este nevoie de un Cuvios cu slujire profetică. Fiindcă un om cu slujire profetică schimbă pustiul inimilor în pământ duhovnicesc roditor. Și a luat lucrul de la început. Iar de atunci și până astăzi se văd roadele. Un Sfânt a pășit prin acele locuri. Un Sfânt s-a nevoit întru cuvioasă nevoință la Prislop, iar locul fără viață întru Viață s-a plămădit prin mâinile alesului lui Dumnezeu.
Cuviosul a ieșit din logica de fier a lumii acesteia, iar noi ne minunăm astăzi de o așa putere, care nu e de la om, ci numai de la Dumnezeu. Și spre aceasta ne îndeamnă neîncetat: „Dar ceea ce la om e cu neputință, e cu putință la Dumnezeu. El, Cel în care ne-am îmbrăcat la Botez, ne convertește la o nouă minte – «înnoirea minții» – și darurile Botezului încep să se dezvolte cu putere. El, Hristos, Cel după Înviere, Căruia I S-a dat toată puterea în cer și pe pământ și I se pleacă și tot genunchiul și al celor de dedesubt, El e sabia care taie toate mlădițele sălbatice ale omului nostru vechi, ca toată seva vieții noastre să crească înspre omul nostru ceresc, de la chip la asemănare”.
A urmat un deceniu de tăcere. Cuviosul nu a vorbit. Cuvântul era în inima lui, pe Cruce, răstignit. Mulți nu au înțeles chipul acela al nevoinței și au răspândit vorbe grele. Dar Cuviosul a iubit mult tăcerea. Deși sângele curgea din răstignirile inimii sale, pacea nu și-o pierdea. Durerea aceea îl străpungea și el o aducea înaintea Domnului ca pe un prinos. Nu mai era timp de cuvinte. Venise vremea răbdării Crucii pe care România o primise în dar de la Domnul. Iar Cuviosul purta această Cruce smerit, iubind pe cei ce vrăjmășuiau mănăstirea, duhul monahal și pe Domnul cel din inimile monahilor.
Apoi, în 1959, Cuviosul a fost scos afară din mănăstire. Nu autoritățile comuniste l-au alungat, ci ai săi. Sunt nuanțe și contexte de explicat. Dar a rămas ca Părintele Arsenie să ia calea pribegiei. Și-a scos haina monahală pe care atât de mult a iubit-o. Și a renunțat la înfățișarea călugărească, fiindcă la aceasta a fost silit. Pribeag prin București, Cuviosul a cunoscut batjocura, bârfa, judecata celor care vedeau un om obișnuit, la costum, fără barbă, alături de fostă monahie, și ea nevoită să se îmbrace ca un mirean. Le putea răspunde celor care răspândeau zvonul unui om de lume, care a renunțat la făgăduințele monahale. Dar nu a făcut-o. Inima lui a ars de iubire pentru acești oameni. Bârfit cu toată răutatea de mireni și de monahi, Cuviosul a înmulțit rugăciunea pentru ei. Lipsit de slujirea Sfintei Liturghii atâtea decenii, Cuviosul a primit răstignirea aceasta fără cârtire. Domnul a plâns în inima lui zilnic la vreme de Liturghie, căci timpul acela era durere și Viață.
Cei care l-au întâlnit în halatul de lucru au aflat sfat minunat. Cuvintele Cuviosului erau acoperite de viața lui. Cuvinte răstignite pline de viață răstignită. Altfel ce pot spune cuvintele? Și aceasta a fost o lucrare a Duhului într-o epocă de prigoană și neputință. Domnul a lucrat prin tot acest context defavorabil. Mulți s-au uimit de cuvintele lui. Mulți se uimesc astăzi cum poate încăpea atâta sens în așa de puține cuvinte. Dar acolo, în cuvintele Cuviosului, nu este loc decât pentru omul cel nou, care merge pe calea pocăinței lăuntrice, pentru Cruce și răstignire, pentru iubire nestinsă pentru Domnul și pentru oameni. De aceea, cuvintele lui rămân ca semnele piroanelor în viețile noastre chemate la înnoire.
Cuviosul a trecut la Domnul în 28 noiembrie 1989. Ziua Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou, pe care l-a pictat deloc întâmplător în Biserica de la Drăgănescu. Domnul i-a dăruit să cunoască timpul trecerii sale din această viață pământească. Domnul i-a dăruit multe harisme în viață și după pragul vieții acesteia, pentru că Domnul mult a iubit pe Cuviosul Său. Și pentru că Domnul mult iubește poporul român.
Astăzi prăznuim un Cuvios și un martir, fiindcă prin multe răstigniri a trecut. Ne lipim de cuvintele lui, fiindcă ne lipim de viața lui sfântă. Iar cuvântul lui pentru noi rămâne acesta – să ieșim din vremelnica noastră cugetare și să îmbrățișăm noimele cele noi ale Duhului Sfânt. Iar Domnul, văzând hotărârea noastră, ne va învăța pocăința lăuntrică: „Acesta-i începutul vieții celei adevărate: nașterea din nou, înzestrarea cu o altă minte, deschisă și spre transcendența noastră – viața veșnică, ba chiar îndumnezeirea noastră prin har. Cu această minte înnoită, altfel pricepem, altfel vorbim și altfel ne purtăm cu frații noștri – cu altă iubire de altă valoare: iubirea de oameni a lui Dumnezeu, exprimată prin noi, smerite unelte și «iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu»”.
#arsenieboca
https://www.activenews.ro/opin....ii/Sergiu-Ciocarlan-
Vești de la Universitatea Cornell: au inventat micro-roboți autonomi, cu creier propriu, care pot intra în corpul uman.
Cercetătorii de la Universitatea Cornell au instalat „creiere” electronice în micro-roboți alimentați cu energie solară, care au o dimensiune de 100 până la 250 de micrometri – fiind mai mici decât capul unei furnici –, astfel încât aceștia să poată merge în mod autonom, fără a fi controlați din exterior, se anunță într-o postare pe site-ul universității.
Deși cercetătorii de la Cornell și alții au dezvoltat anterior mașini microscopice care se pot târî, pot înota, pot merge și se pot plia, aceste dispozitive au avut mereu „sfori” atașate; pentru a putea genera mișcare, erau folosite fire pentru a furniza curent electric sau fascicule laser, care trebuiau concentrate direct pe anumite zone ale roboților.
„Înainte, trebuia literalmente să manipulăm aceste «sfori» pentru a obține un răspuns din partea robotului. Dar acum, când avem aceste creiere «la bord», este ca și cum ai tăia sforile marionetei. Este ca atunci când Pinocchio a căpătat conștiință”, a spus Itai Cohen, profesor de fizică la Colegiul de Arte și Științe.
Lucrarea echipei, „Microscopic Robots with Onboard Digital Control” („Roboți microscopici cu control digital integrat”), a fost publicată pe 21 septembrie în Science Robotics.
„Creierul” noilor roboți este compus dintr-un circuit de ceas semiconductor metal-oxid complementar (CMOS), care conține o mie de tranzistori, plus o serie de diode, rezistențe și condensatori. Circuitul CMOS integrat generează un semnal care produce o serie de frecvențe de unde pătrate defazate, care, la rândul lor, stabilesc mișcările robotului. Picioarele robotului sunt actuatoare pe bază de platină. Atât circuitul, cât și picioarele sunt alimentate de energie fotovoltaică.
Echipa a creat trei roboți pentru a demonstra integrarea CMOS: un mini-robot Purcell cu două picioare, numit după fizicianul Edward Purcell, care a propus un model la fel de simplu pentru a explica mișcările microorganismelor; un mini-robot-furnică cu șase picioare, mai complicat, cu mersul asemănător celui al unei insecte; și un mini-robot „câine” cu patru picioare, care poate varia viteza cu care merge datorită unui circuit modificat care primește comenzi prin impuls laser.
„În cele din urmă, capacitatea de a comunica o comandă ne va permite să trimitem instrucțiuni robotului, iar creierul intern își va da seama cum să le execute. Atunci avem o conversație cu robotul. Robotul ar putea să ne spună ceva despre mediul său, iar apoi putem reacționa spunându-i: «OK, du-te acolo și încearcă să afli ce se întâmplă»”, a spus Cohen.
Noii roboți sunt de aproximativ 10.000 de ori mai mici decât roboții la scară macro care dispun de o electronică CMOS la bord și pot merge cu o viteză mai mare de 10 micrometri pe secundă.
„Acest lucru ne face să ne imaginăm ceva cu adevărat complex, roboți microscopici extrem de funcționali, care au un grad ridicat de programabilitate, dotați nu numai cu actuatoare, ci și cu senzori. Suntem încântați de utilizarea lor în medicină – s-ar putea mișca în țesuturi și identifica celulele bune și ar putea ucide celulele rele –, precum și în purificarea mediului, de exemplu, un robot care știe să descompună poluanții sau să detecteze o substanță chimică periculoasă și să o elimine”, a spus Michael Reynolds, autorul principal al cercetării.
În mai, echipa a integrat circuitele de ceas CMOS în cili artificiali, care au fost, de asemenea, construiți cu actuatoare pe bază de platină, alimentate electric, pentru a manipula mișcarea fluidelor.
„Partea cu adevărat distractivă este că, așa cum nu am știut niciodată ce va face iPhone-ul până când nu l-am distribuit în lume, ceea ce sperăm acum este că, odată ce am arătat rețeta pentru conectarea electronicelor CMOS la membre cu acționare robotică, putem răspândi acest [minirobot], iar oamenii pot proiecta microcipuri cu putere redusă care pot face tot felul de lucruri. Acesta este scopul lansării ideii, de a lăsa imaginația oamenilor să se manifeste”, a spus Cohen.
Cercetarea a fost susținută de Centrul Cornell pentru Cercetarea Materialelor, care este susținut de programul MRSEC (Materials Research Science and Engineering Centers) al NSF (National Science Foundation); Fundația Națională de Știință; Biroul de Cercetare Științifică al Forțelor Aeriene; Biroul de Cercetare al Armatei; și Institutul Kavli de la Universitatea Cornell pentru Știința la Scară Nanometrică.
VIDEO in articolul complet: https://www.activenews.ro/exte....rne/Vesti-de-la-Univ
Turquoise Natural Gemstone Jewelry Wholesale Manufacturer
Glam up your look by styling trendy and attractive Turquoise Jewelry. Another name for Turquoise is Blue stone. Make yourself ready for casual outings and parties by pairing up Blue stone ornaments like rings and pendants with any attire. Get hassle-free delivery with great discount offers on the website of Rananjay Exports, as they are reputed makers and suppliers of wholesale Gemstone Jewelry.
Visit Us:- https://www.rananjayexports.co....m/gemstones/turquois
https://www.youtube.com/watch?v=RCyFnYqAfuk