CANALUL BÂSTROE. Aurescu a trădat interesele României pentru cele ale Ucrainei. Rezervația Naturală UNESCO Delta Dunării GRAV AFECTATĂ de decizia IMBECILĂ a Guvernului. MAE a ignorat 10 Convenții internaționale și Protestul Academiei Române

Nu v-ați săturat să tot vedeți cum cei cocoțați la butoane nu fac nimic altceva decât acte de trădare a țării? Iată, din păcate, un nou episod: Canalul Bâstroe. Aurescu Bogdan, cu de la sine putere, și-a dat acordul în numele nostru ca Ucraina să utilizeze Canalul Bâstroe.

Respectivul canal reprezintă o dispută pe care avem de mult timp cu partea ucrainenană. Acesta a fost făcut strict pentru a lua României exclusivitatea în ceea ce privește accesul la Gurile Dunării. Însă, dincolo de dorințele ruso-ucarinene(în această privință cele două țări beligerante sunt într-un consens deplin), respectivul canal e cât se poate de ilegal, producând daune atât mediului, cât și Canalului Chilia. Este practic o forțare pentru devierea cursului Dunării pe teritoriul Ucrainei și care are ca efect colmatarea Brațului Chilia.

Ei bine, din gâtul palmei, Aurescu a autorizat de facto Canalul Bâstroe. Este ceea ce dorea Ucraina. Aceeași Ucraină care ne-a mai blocat Dunărea scufundând nava Rostock pe partea cea mai îngustă a Brațului Sulina, scoțând acel braț din uz pentru mai mulți ani și aducându-ne nouă serioase costuri suplimentare.

Acum vine episodul cu Canalul Bâstroe. Din moment ce ne-am dat acordul nu ni-l vom mai putea retrage. Ucraina a obținut ceea ce a vrut deoarece noi n-avem cum să mai contestăm daunele aduse mediului de acest canal. N-ai cum să spui că în timp de război canalul nu e dăunător mediului, dar în timp de pace da. E un mod hoțesc prin ntermediul căruia Ucraina - sau cine-o moșteni-o! - a obținut un acces ilegal la Dunăre. Aurescu ne-a vândut în cel mai parșivesc stil posibil! A distrus un canal al Dunării printr-o semnătură ticăloasă! Nu-mi dau seama dacă realizați pe deplin ce crimă odioasă a putut să facă acest trădător ordinar.

Te uiți și nu-ți vine să crezi. În Portul Constanța au prioritate cerealele ucrainene. Stau șoferii români la coadă precum boschetarii. Nu-i bagă nimeni în seamă. La Galați s-a construit cale ferată cu ecartament mare ca să nu mai piardă timpul bieții ucraineni cu descărcarea cerealelor lor fără taxe portuare! E strigător la cer ceea ce se întâmplă. Pe partea cealaltă asasinul economic Virgil Popescu ne-a băgat într-o criză energetică fără precedent luptând exclusiv pentru companiile străine care au pus monopol pe subsolul nostru. Ciucă a cumpărat pe bani grei tot fierul vechi american, transformând armata într-o pușculiță a bandiților americani. Foști ambasadori ai SUA, pentru meritul că l-au ținut în brațe pe băsecsu, își trag șpăgi grele de la Fondul Proprietatea, cel în care s-au diluat participațiile statului.

Peste tot numai furt, numai hoție. Țăranilor li se interzice să-și mai crească porci, fermierilor urmează să li se interzică să mai cultive ceva. Nu mai e bună carnea de porc. Trebuie s-o înlocuim cu insecte și cu surogate din vegetale modificate genetic.

E o priveliște groaznică. Ziua și trădările. Permanent se atentează a buzunarul nostru și noi stăm anesteziați ca niște cretini. Oare cât vom mai accepta trădarea? CÂT???

Dan Diaconu - Trenduri Economice

Nota Redacției ActiveNews: În anul 2004, Ucraina a luat decizia executării fazei I a construcției canalului navigabil de mare adâncime pe brațele Chilia și Bâstroe fără notificarea României, considerând că proiectul nu are implicații cu caracter transfrontalier. Semnalul de alarmă a fost tras în România de Ziarul ZIUA și Asociația Civic Media care au declanșat o campanie națională, europeană și internațională de conștientizare asupra riscurilor la adresa Rezervației Biosferei Naturale UNESCO Delta Dunării și a suveranității naționale a României.

În anul 2005-2006 Comisia de Anchetă a identificat mai multe efecte cu caracter transfrontalier (ex. lucrările de dragaj împreună cu creșterea concentrației de sedimente în aval de zonele de dragaj vor afecta hidrologia zonei și habitatele pentru pești, descărcarea sedimentelor în mare va afecta zona litorală românească, intensificarea traficului și pierderea habitatelor va produce un efect cumulat la scară mare și pe termen lung asupra păsărilor și peștilor) subliniind totodată că acestea sunt valabile și pentru faza a II-a a execuției canalului ucrainean, precum și ulterior, în perioada de exploatare.

Potrivit oamenilor de știință de la World Wide Fund for Nature (WWF), Delta Dunării, unde fluviul se varsă în Marea Neagră, este „cea mai importantă zonă umedă din Europa”, acum afectată prin traficul pe Canalul Bâstroe.

„Din punct de vedere ecologic, Canalul Bâstroe nu este o soluție acceptabilă pentru navigația pe Dunăre. Efectele ei sunt devastatoare și, așa cum a demonstrat Comitetul pentru Implementarea Convenției Espoo, va avea un impact transfrontieră major asupra unor sisteme naturale de importanța internațională și globală,” a declarat în 2008 Michael Baltzer, Director al WWF Programul Dunăre-Carpați.

De asemenea, măsură de folosire a canalului Bâstroe evită controlul românesc, respectiv al NATO și UE, asupra navelor ucrainene care tranzitează din Dunare în Marea Neagră.

Decizia încalcă mai multe convenții internaționale, între care Convenția privind Evaluarea Impactului asupra Mediului în Context Transfrontieră - Espoo, Convenția asupra zonelor umede - Ramsar - 1971, Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural - Paris, 1975; Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa - Berna, 1979; Convenția privind diversitatea biologică - Rio de Janeiro, 1992; Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale - Helsinki, 1992; Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea: - Sofia, 1994, Convenția de la Berna, Convenția CMS de la Bonn, Convenția de la Belgrad și Convenția UNESCO.

În 2004 Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat de la Washington, Adam Ereli critica lipsa de acțiune a guvernului ucrainean în urma îngrijorărilor exprimate de Uniunea Europeană, România, Germania și diversele grupările de mediu. Adam Ereli amintea că Administrația Bush a criticat public construirea sa, când lucrările abia începeau. De atunci, lucrările au continuat fără întrerupere, a spus Ereli, citat de BBC și Civic Media. Administrația americană era îngrijorată că realizarea canalului va avea un impact semnificativ asupra biosferei regiunii Deltei Dunării, una din cele mai bogate de acest tip de pe planetă.

Protestul Academiei Române față de construirea și exploatarea Canalului Bâstroe, ignorat de MAE


ACADEMIA ROMÂNĂ ÎMPOTRIVA CONSTRUCȚIEI CANALULUI BÂSTROE


"Academia Romana isi exprima pe aceasta cale ingrijorarea fata de intentia Guvernului Ucrainei de a construi un canal de 160 de kilometri in Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii in ciuda numeroaselor avertismente venite din partea oamenilor de stiinta si a organizatiilor ecologiste din Europa. Avertismente indreptatite: daca acest proiect ar fi dus la capat, 280 de specii de pasari (inclusiv 70% din intreaga populatie de pelican alb si jumatate din numarul de cormorani pigmei din cati exista, azi, pe intreaga planeta), ar fi in pericol. Specialistii romani si straini atrag atentia ca, dincolo de asemenea date, exista primejdia ca intreaga Rezervatie a Deltei – de o valoare inestimabila pentru lumea europeana – sa suporte, in urma unor asemenea socuri, consecinte incalculabile. Pe buna dreptate, doamna Catherine Day, directorul general pentru mediu din Comisia Europeana, a cerut recent Ucrainei sa stopeze lucrarile de construire a Canalului Bastroe pana ce se va face un studiu amanuntit si obiectiv asupra mediului. Academia Romana considera ca este o propunere rationala si spera ca autoritatile ucrainene, respectand bogatele traditii umaniste ale tarii lor, o vor lua in seama.

Oamenii de stiinta din Romania si Ucraina stiu cat de usor este sa distrugi un spatiu natural si cat de dificil (deseori chiar imposibil) sa-l refaci. Rolul nostru este de a interveni si de a atrage atentia opiniei publice din tarile noastre si, in genere, din lume asupra unor asemenea proiecte (cum este proiectul Canalul Bastroe) care, din ratiuni diferite (de cele mai multe ori economice), desfigureaza si dezechilibreaza armonia lumii ce ne poarta si ne hraneste…

Tinand seama de toate acestea, Academia Romana intentioneaza sa trimita un memoriu Academiei de Stiinte a Ucrainei – academie cu care am semnat un protocol de colaborare – propunand ca specialistii din cele doua institutii sa se intalneasca si sa discute, liber si cu maxima obiectivitate, situatia mediului din Delta Dunarii si urmarile pe care le pot avea asemenea proiecte initiate de oamenii politici din regiune. Delta Dunarii este, repetam, un bun comun (un bun european) si rolul nostru este sa-l protejam.”


The Romanian Academy is against building Channel Bastroe

"The Romanian Academy takes this opportunity to express its concern at the intention of the Ukrainian Government to built a 160-kilometer channel in the Danube Delta Biosphere Reserve, despite numerous warnings coming from scientists and ecology organizations in Europe. These warnings are well - grounded: if the project were carried out, 280 bird species (including 70% of the entire population representing the white pelican and half of the Pygmeaus cormorants existing today on our planet) would be jeopardized. Romanian and foreign specialists are warning that beyond such data the entire Delta Reserve is in danger, although the Danube Delta is priceless in Europe. Due to such shocks, it might suffer unpredictable consequences. Mrs. Catherine Day, environment general director in the European Commission, was right to ask Ukraine to stop building operations on channel Bastroe till completing a detailed, objective study on the environment. The Romanian Academy considers this to be a sensible proposal and hopes that Ukrainian authorities will consider it, thus respecting the long humanist tradition in their country.

Romanian and Ukrainian scientists know how easy it is to destroy a natural space and also how difficult (and sometimes impossible) it is to reconstruct it. It is our role to get involved and direct the public opinion's attention towards such projects (such as channel Bastroe), Because of different reasons (most of the times economical reasons), it destroys and eliminates the harmony of the world that carries and feeds us...

Considering all these, the Romanian Academy intends to send a material to the Ukrainian Science Academy - an academy we signed collaboration agreement with. It will propose the specialists in the two institutions to meet and have free, objective debates on the situation of the Danube Delta environment and on the consequences that might effect from projects belonging to politicians in the area. We are repeating that the Danube Delta is public property (European property) and it is our duty to defend it"

The Romanian Academy, 2004

https://www.activenews.ro/stir....i-mass-media/CANALUL

Joe Biden și LGBT, trântiți de justiția americană. Înfrângere umilitoare pentru chiriașul Casei Albe

Un judecător federal din SUA a blocat temporar o directivă a administrației Biden care permitea elevilor să folosească toaletele școlare și să joace în echipele sportive ale școlii care corespund „identității lor de gen”.

Judecătorul Charles Atchley Jr. de la Districtul de Est din Tennessee, care a fost numit de fostul președinte Donald Trump, a dat dreptate unui grup de 20 de procurori generali republicani, care au susținut că directiva îi pune în imposibilitatea de a aplica legile statului.
„O mare victorie pentru siguranța femeilor și sportului”

Atchley a respins, de asemenea, încercarea administrației de a justifica directiva pe baza deciziei Curții Supreme a SUA în cauza Bostock vs Clayton County (2019), care a aplicat protecția împotriva discriminării la locul de muncă inclusă în titlul VII din Legea drepturilor civile din 1964 la orientarea sexuală și identitatea de gen.

În acest caz, comitatul Clayton l-a concediat pe Gerald Bostock, angajat al comitatului, pentru comportament „necorespunzător”, după ce acesta a participat la o ligă de softball recreativă pentru homosexuali. Curtea Supremă a decis, în 2020, că discriminarea sexuală la locul de muncă, prevăzută în Titlul VII din Legea drepturilor civile din 1964, ar trebui să se extindă la orientarea sexuală și la identitatea de gen.

Înalta Curte a precizat în decizia sa că nu a decis dacă „băile, vestiarele și codurile vestimentare segregate pe sexe încalcă titlul VII”, scrie Fox News.

În 2021, după ce președintele Joe Biden a fost învestit în funcție și a numit o nouă conducere, Departamentul de Educație a emis orientări pentru a aplica cazul din 2020 în școli.

Procurorul general al statului Oklahoma, John O’Connor, unul dintre reclamanți, a declarat sâmbătă, într-o declarație, că hotărârea este „o victorie majoră pentru sportul feminin și pentru intimitatea și siguranța fetelor și femeilor”.

https://www.national.ro/stiri-....externe/joe-biden-si

Polițistul care a descoperit că președintele Serbiei și fratele acestuia sunt implicați în traficul de droguri. Ofițerul, păzit peste tot!

Principalul subiect în Serbia în această perioadă este potențiala execuție a inspectorului de poliție care a descoperit că președintele sârb și fratele său sunt implicați în producția și distribuția de narcotice, prin intermediul unei rețele cu legături multiple la nivelul statutului: miniștri, militari, ofițeri de informații și interlopi.

Presa controlată de stat în Serbia a pus tunurile pe un inspector de poliție numit Slobodan Milenković, care este șeful departamentului de luptă împotriva drogurilor din cadrul Poliției Belgrad. Tânărul polițist se află la baza celui mai mare scandal izbucnit în Serbia în ultimii ani, afacerea „Jovanjica". Arestarea care l-a făcut celebru a avut loc pe 14 noiembrie 2019, pe autostrada către orașul Niš. Potrivit versiunii oficiale, Milenkovic se afla într-o mașină cu colegii săi când vehiculul lor a fost depășit de un Audi A8, cu viteză mare, lângă orașul Velika Plana.

Polițiștii au oprit mașina, condusă de Predrag Koluvia, un controversat om de afaceri care li s-ar fi adresat ca unor colegi, arătând ceva ce semăna cu o insignă de poliție. Îndoindu-se de autenticitatea identității prezentate, poliția l-a arestat pe Koluvia, în timp ce Milenković și-ar fi continuat drumul spre Niš. Ceilalți polițiști au mers la ferma din orașul sârb Jovanjica, care aparținea lui Koluvia. Ceea ce-au descoperit a intrat în istorie cu numele afacerea „Jovanjica".

„Când au intrat în incinta „Jovanjica", au găsit ceva ce nu s-a văzut în toată Europa - o fabrică de marijuana pe 12 hectare cu cele mai moderne utilaje care pot exista în acest moment", sunt cuvintele lui Milenković citate în rechizitoriu. Când au început să apară speculații publice că una dintre persoanele pe care Koluvija a sunat după arestarea sa a fost Andrej Vučić, fratele președintelui sârb Aleksandar Vučić, Ministerul Afacerilor Interne (MUP) din Serbia l-a expus, din senin, pe Milenkovic în presă.

Inițial, într-o declarație transmisă presei, Milenkovic a spus că nimeni din familia Vučić nu are nimic de-a face cu afacerea Jovanjic, adăugând că totul în acest caz s-a făcut în conformitate cu legea. Cu toate acestea, acesta a fost doar începutul presiunii la care urma să fie expus polițistul. Koluvia, mai întâi în sala de judecată, apoi în public, l-a acuzat pe Milenkovic că, împreună cu colegul său Dušan Mitić și cu procurorul Saša Drecuna, a aranjat arestarea acestuia și a încercat să-l forțeze să-l învinuiască pe Andrej Vučić.

Milenković a fost interogat de două ori cu privire la aceste împrejurări în Departamentul de Control Intern al MUP, iar după eliberarea lui Koluvia din arest, problema a escaladat în măsura în care se presupune că a fost scrisă o decizie cu privire la transferul său. A urmat o pauză în scandal, iar apoi, într-un interviu, Dijana Hrkalović, fostul secretar de stat al MUP, l-a acuzat pe polițist că „se droghează". Din acest motiv, polițistul a fost chemat spre a fi audiat la Parchetul General.

La audierea din această săptămână, Slobodan Milenković a venit în Palatul de Justiție însoțit de inspectori din departamentul său pe post de badigarzi, pe măsură ce temerile privind asasinarea sa de către mafia sârbă se înmulțesc, pe fondul expunerii mediatice. Colegii lui Milenković îl însoțesc înarmați chiar și atunci când vin la instituțiile statului pentru că își protejează șeful de presiunea pusă pe el chiar de către statul sârb, relatează publicația sârbă Vreme.

Declarații privind implicarea președintelui sârb în traficul de droguri au fost făcute în iulie 2021 de către liderul Principi, o grupare mafiotă din Serbia. Slobodan Milenkovic este fiul lui Senta Milenkovic, un general de poliție ajuns bine cunoscut în Serbia pentru că a fost garda de corp personală a lui Slobodan Milosevic. În 2018, Aleksandar Vučić i-a oferit lui Milenkovic Sr. o medalie de aur pentru serviciul merituos.

https://www.ziuanews.ro/dezval....uiri-investigatii/po

 

www.ziuanews.ro

Polițistul care a descoperit că președintele Serbiei și fratele acestuia sunt implicați în traficul de droguri. Ofițerul, păzit peste tot!

Principalul subiect în Serbia în această perioadă este potențiala execuție a inspectorului de poliție care a descoperit că președintele sârb și fratele său sunt implicați în producția și distribuția de narcotice, prin intermed

Lanțul global al ipocriziei: Arabia Saudită cumpără masiv petrol rusesc, pentru a putea vinde propriul petrol țărilor care sancționează Rusia

Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, a important o cantitate mai mult decât dublă de păcură rusească în al doilea trimestru din 2022, pentru a alimenta centralele electrice, pentru a satisface cererea pentru instalațiile de răcire pe timp de vară și pentru a elibera propria producție de țiței pentru export, potrivit datelor citate de Reuters.

Rusia a vândut combustibil la prețuri reduse după ce sancțiunile internaționale impuse din cauza invaziei sale în Ucraina au lăsat-o cu mai puțini cumpărători.

Creșterea vânzărilor de păcură, folosită la generarea de energie, către Arabia Saudită arată provocarea cu care se confruntă președintele american Joe Biden, în timp ce administrația sa încearcă să izoleze Rusia și să îi reducă veniturile din exporturile de energie.

În timp ce multe țări au interzis sau au descurajat achizițiile din Rusia, China, India și mai multe națiuni din Africa și Orientul Mijlociu au crescut importurile.

Biden urmează să viziteze Arabia Saudită la sfârșitul acestei săptămâni, când este de așteptat să încerce să obțină din partea regatului o creștere a aprovizionării cu petrol pe piețele globale, pentru a contribui la scăderea prețurilor petrolului care au agravat inflația la nivel mondial.

Există puține capacități neutilizate pentru ca Arabia Saudită și alții să crească producția pe termen scurt. De asemenea, Arabia Saudită și-a menținut cooperarea cu Rusia în cadrul alianței producătorilor mondiali cunoscută sub numele de OPEC+. Cei doi sunt liderii de facto ai producătorilor OPEC și, respectiv, ai producătorilor non-OPEC din acest grup.

Datele obținute de Reuters prin intermediul sistemului de urmărire a navelor Refinitiv Eikon au arătat că Arabia Saudită a importat 647.000 de tone (48.000 de barili pe zi) de păcură din Rusia prin porturile rusești și estoniene în perioada aprilie-iunie a acestui an. Această cifră a crescut de la 320.000 de tone în aceeași perioadă a anului trecut.

Pentru întregul an 2021, Arabia Saudită a importat 1,05 milioane de tone de păcură rusească.

Ministerele energiei din Arabia Saudită și Rusia au refuzat să comenteze creșterea importurilor.

Arabia Saudită a importat timp de mai mulți ani păcură rusească, care poate reduce nevoia sa de a rafina țițeiul pentru produse și reduce cantitatea de petrol pe care trebuie să o ardă pentru energie, lăsându-i mai mult țiței nerafinat pe care îl poate vinde pe piețele internaționale la prețuri mai mari.

Regatul apelează la petrol pentru a satisface necesarul de energie, care atinge de obicei un vârf atunci când cererea de răcire crește odată cu temperaturile de vară. Unele orașe saudite se află departe de câmpurile de gaze naturale care ar putea furniza un combustibil mai curat pentru generarea de energie.

Volumul de țiței ars este de aproximativ 600.000 bpd în lunile de vară și de 300.000 bpd în lunile de iarnă, arată cifrele de la Joint Organisations Data Initiative (JODI). Utilizarea sporită a gazelor naturale a redus cantitatea de până la 1 milion de bpd în 2010.

De asemenea, Arabia Saudită a importat mai mult păcură rusească prin hub-ul petrolier din Orientul Mijlociu de la Fujairah, în Emiratele Arabe Unite, au declarat comercianții.

Fujairah a primit 1,17 milioane de tone de păcură rusească până acum în acest an, potrivit datelor de urmărire a navelor, comparativ cu 0,9 milioane în aceeași perioadă a anului trecut.

Un plus de 0,9 milioane ar putea fi livrat la Fujairah numai în luna iulie, potrivit shiptracking, ceea ce ar duce totalul la 2,1 milioane până în prezent în acest an, depășind cele 1,64 milioane de tone pentru întregul an 2021.

Cea mai mare parte a păcurii din Fujairah este vândută acolo drept combustibil pentru nave, dar o parte din ea este expediată în țările vecine. Nu este clar cât de mult combustibil rusesc suplimentar se scurge în Arabia Saudită prin Fujairah.

Arabia Saudită și-a extins capacitatea de rafinare la 3,6 milioane de bpd de la 2,9 milioane în 2017.

Ratele sale de utilizare a rafinării s-au situat la 70%-73% în perioada aprilie-iunie a acestui an, în ciuda creșterii producției la peste 10 milioane bpd.

Între timp, exporturile de țiței și produse s-au situat la sau aproape de un maxim istoric de 9 milioane bpd în perioada februarie-aprilie, arată cifrele JODI, numai exporturile de țiței fiind de sau aproape de 7,3 milioane bpd.

https://www.stiripesurse.ro/la....ntul-global-al-ipocr

 

www.stiripesurse.ro

Lanțul global al ipocriziei: Arabia Saudită cumpără masiv petrol rusesc, pentru a putea vinde propriul petrol țărilor care sancționează Rusia - Stiri pe surse - Cele mai noi stiri

Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, a important o cantitate mai mult decât dublă de păcură rusească în al doilea trimestru...

Dr. Adrian Cacovean: Atenție la mașini, camioane, avioane. Să nu cadă peste voi

Ai vacanța distrusă? Compania aeriană a anulat zborul și nu ai găsit nimic alternativ?

Una dintre cauzele anulării zborurilor este și asta: au rămas fără piloți, personal de zbor, personal de aeroport. Într-adevăr. Dar doar atât?

Pe lângă concedierile masive din perioada de lockdown cu nerevenirea acestui personal după încetarea restricțiilor, una dintre cauzele majore ale lipsei de piloți și de personal este siguranța zborurilor.

După câteva accidente de aviație soldate cu evenimente majore datorită problemelor de sănătate ale piloților survenite în timp ce pilotau avioane, unii cetățenii au cerut ca pentru siguranța zborului piloții să nu fie vaccinați.

Cerință cam greu de îndeplinit piloților punându-li-se condiția de a fi vaccinat cu dozele la zi pentru a putea rămâne în serviciu. Așa că acum cu greu se mai găsește un pilot nevaccinat.

Aceeași situație va fi pusă și la șoferii de autobuz, autocar, TIR, conductori de tren și poate chiar șoferilor auto.

Dacă se constată că vaccinații pot face AVC, infarct miocardic, pierderi de cunoștință, vertij, poate că unii dintre Dvs sunteți indiferenți, că voi nu călătoriți cu avionul sau cu trenul și poate nici cu mașina, dar un astfel de autovehicul poate intra peste voi pe trotuar și oriunde sunteți cu un șofer, pilot, conductor lat pe volan sau pe manșă sau să facă o manevră aiurea la aterizare sau decolare care să nu mai poată fi corectată.

#covid19 #plandemie

https://www.activenews.ro/opin....ii/Dr.-Adrian-Cacove

 

www.activenews.ro

Dr. Adrian Cacovean: Atenție la mașini, camioane, avioane. Să nu cadă peste voi | ActiveNews

Ai vacanța distrusă? Compania aeriană a anulat zborul și nu ai găsit nimic alternativ? Una dintre cauzele anulării zborurilor este și asta: au rămas

Contra-revoluția din SUA: După Restrângerea Avorturilor, urmează Interzicerea Căsătoriilor Gay?

Ironia face ca, în timpul celei mai de stânga administrații din istoria SUA, să apară o incredibilă reacție conservatoare de contracarare a valului ultraprogresist.

A fost nevoie de 49 de ani pentru ca sentința din faimosul dosar Roe vs. Wade să fie casată de Curtea Supremă din Statele Unite, care a stabilit că Avortul NU este un drept constituțional.

S-ar putea ca de acum încolo să fie nevoie de mult mai puțin timp pentru ca și alte bombe juridice să cadă în tabăra Stângii. Nu peste decenii, nu peste ani, ci n câteva luni sau săptămâni.

Principiile enunțate în sentința Curții Supreme a SUA din 24 iunie 2022 deschid calea spre răsturnări spectaculoase în noi dosare „mitice” ale Progresismului.

Unul dintre cei șase judecători care au înclinat balanța de partea restrângerii dreptului la avort este Clarence Thomas.

În observațiile sale pe marginea sentinței,el a îndemnat Curtea ca, pe baza acelorași principii, să reexamineze un alt caz faimos: Obergefell vs. Hodges.

Este vorba de dosarul în baza căruia s-au legalizat căsătoriilor între persoane de același sex la nivel federal în SUA, în iunie 2015, îm timpul mandatului președintelui Barack Obama și vicepreședintelui Joe Biden.

Clarence Thomas a apreciat că, întocmai ca în cazul avortului, nici căsătoriile homosexuale nu sunt expres menționate ca un drept în Constituția SUA și prin urmare reglementarea lor este de competența fiecărui stat component.

În argumentația sa, Thomas a scris:

„Ideea că o dispoziție constituțională, care nu garantează decât o «procedură juridică» înainte ca o persoană să fie privată de viață, libertate sau proprietate, ar putea defini substanța acestor drepturi depășește cu mult imaginația oricărui utilizator normal al vocabularului... Deci rezoluția în acest caz este simplă. De vreme ce clauza procedurii juridice normale nu garantează nici un drept fundamental, ea nu garantează nici dreptul la avort.”

Judecătorul Thomas a afirmat că această argumentație se extinde firesc și asupra altor „precedente de fond în materie de procedură regulată”.

Mai departe, el a conchis:

„Pe viitor, ar trebui să reconsiderăm toate precedentele de fond ale acestei Curți în materie de procedură regulată, inclusiv Griswold, Lawrence și Obergefell. Dat fiind că orice decizie de fond referitoare la procedura regulată este «evident eronată»... avem datoria de a «corecta eroarea» făcută în aceste precedente.”

Dacă sentința în cazul Obergefell vs Hodges va fi casată pe baza principiilor juridice care au dus la casarea sentinței în cazul Row vs. Wade, așa cum a cerut judecătorul Clarence Thomas, atunciși căsătoriile homosexuale vor înceta să mai constituie un „drept federal” și vor fi reglementate de fiecare stat american în parte.

Potrivit National Conference State Legislatures și Stateline, 35 din cele 50 de state americane au chiar în acest moment prevederi legale împotriva căsătoriilor de același sex fie în constituțiile lor, fie în legislația lor, fie în ambele.

Astfel, în cazul în care Curtea Supremă de Justiție a SUA ar casa decizia din cazul Obergefell, mariajele gay ar fi interzise în 70% din statele americane.

Aceasta ar deschide un drum larg ca un bulevard pe care să meargă și restul de state.

Nu mai vorbim de efectul pe care o asemenea decizie l-ar avea asupra întregului Occident.

Se pare că brutalitatea procesului de globalizare și infectarea galopantă a societăților occidentale cu viruși marxiști are efectul contrar: a trezit din somn forțele sănătoase ale societății care au trecut la reacțiune.

https://www.activenews.ro/exte....rne/Contra-revolutia

 

www.activenews.ro

Contra-revoluția din SUA: După Restrângerea Avorturilor, urmează Interzicerea Căsătoriilor Gay? | ActiveNews

Ironia face ca, în timpul celei mai de stânga administrații din istoria SUA, să apară o incredibilă reacție conservatoare de contracarare a valului

Când nu ești buricul lumii. Geopolitica celor care nu sunt învingători

Mai ales de când locuiesc în Africa, am încercat să le aduc germanilor o viziune asupra politicii mondiale care nu este determinată de narațiunile coloniștilor, ci de viziunea națiunilor care au fost oprimate timp de secole. Prin aroganța puterilor conducătoare, pe de o parte, și o politică inteligentă a conducerii Chinei, pe de altă parte, dintr-o țară asuprită a apărut o nouă superputere care va domina politica mondială viitoare. Totuși, mulți nu și-au dat seama că țările în curs de dezvoltare ar putea fi într-o zi mai importante decât fostele superputeri. Superputeri care cred că pot stabili toate regulile de conviețuire internațională, prin forță dacă este necesar. Bineînțeles, în așa fel încât să satisfacă cel mai bine interesele propriei elite.

Odată, Marea Britanie a reușit să forțeze China să permită intrarea opiului în țară pentru a putea cumpăra ceramică, mătase și mirodenii valoroase din veniturile obținute. Ar putea chiar să cedeze părți din țară, cum ar fi Hong Kong, pentru uzul lor exclusiv. Între timp, însă, echilibrul s-a schimbat. În timp ce Marea Britanie a fost cândva capabilă să definească granițele țării după bunul plac, în special pentru a continua să exercite influență prin ”dezbină și stăpânește”, astăzi se confruntă cu amenințarea propriei sale dezintegrări și a căderii în insignifianță dacă Scoția își afirmă independența, Irlanda de Nord se reunește în cele din urmă cu Irlanda și poate chiar și Țara Galilor devine independentă.

Același lucru este valabil și pentru Statele Unite. Își pierd pretențiile de dominație asupra continentului american într-un ritm uluitor. Mexicul, considerat cândva ”curtea din spate a SUA”, vrea acum chiar să facă parte din BRICS, care este în mod evident conceput ca un contra-concept la puterea economică a Occidentului. Astfel, BRICS ar reprezenta semnificativ mai mult de jumătate din populația lumii. A început o nouă eră, care poate fi descrisă după cum urmează:

”Relațiile bilaterale dintre țările BRICS se bazează în principal pe neamestec, egalitate și beneficii reciproce.” (1)

Astfel, relațiile nu mai sunt determinate de o ”ordine bazată pe reguli” definită în mod voit de un imperiu. Prin care regulile sunt deghizate în ”valori”. Aceste ”valori” sunt, de asemenea, impuse prin forță, dacă este necesar. În schimb, relațiile trebuie să fie organizate în scopul beneficiilor reciproce și cu condiția neamestecului și a respectului pentru toate interesele.
Punct de cotitură

Comportamentul statelor asuprite ale lumii, descris la începutul acestui articol, arată în conflictul din Ucraina ceea ce se aștepta de mult timp. Aceste state sunt încă sub dominația economică, financiară și militară a unei mici părți din populația lumii. Bineînțeles, dolarul și influența asociată a SUA asupra finanțelor mondiale joacă încă un rol important. Dar respectivele arme au fost recunoscute ca fiind din ce în ce mai puțin toxice, îngtrucât Rusia a reușit cu succes să se apere de sancțiunile Occidentului. Astfel, niciuna dintre țările africane nu s-a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei.

Ultimul summit al națiunilor G7 a fost organizat ca o adunare a monarhilor din mileniul trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu. Însă aceste națiuni reprezintă o parte din ce în ce mai mică a omenirii și și-au pierdut de mult importanța economică pe care o aveau acum 30 sau 40 de ani. Astfel, au crezut că ar putea compensa deficitul prin invitarea unora dintre noile țări emergente. Doar pentru a fi demascați atunci când au refuzat în mod deschis să urmeze sancțiunile împotriva Rusiei.

Prin lansarea războiului economic împotriva Rusiei, Occidentul a făcut cea mai mare greșeală din ultimele secole. Să nu uităm că SUA au bombardat în voie, au distrus țări și continuă să ocupe și astăzi alte state, încălcând dreptul internațional.

Chiar și după ce un tribunal mondial a decis că Marea Britanie trebuie să se retragă din ocuparea ilegală a insulelor, în urma unui proces intentat de Mauritius (2), nu s-a întâmplat nimic. Iar acum începe procesul juridic de tratare a crimelor coloniale (3). Lista crimelor acestui ”Occident valoric” ar putea umple mai multe cărți. Iar acestea sunt foarte prezente în fostele colonii, însă deloc în conștiința populației din ”Vestul valoric”.

Acest ”Vest valoric” duce acum un război economic care eclipsează totul din cauza operațiunii militare a Rusiei de a pune capăt ostilităților din Ucraina de Vest împotriva provinciilor sale estice. În timp ce în cazul Kosovo (a se vedea: ”Totul a început cu o minciună”), se vorbea încă de dreptul la autodeterminare chiar și împotriva voinței statului, acum bombardamentele de opt ani sunt o reacție acceptată a Kievului față de ”teroriști”, și nu o parte a unei tentative de purificare etnică.

Între timp, în țările asuprite, Rusia este văzută ca statul succesor al Uniunii Sovietice. Iar Uniunea Sovietică a fost puterea care i-a ajutat să obțină o anumită autonomie față de puterile militare puternice din Occident. În unele cazuri, au trebuit să verse mult sânge înainte de a fi eliberați în așa-numita independență.

Și acum ”Vestul valoros” le cere statelor africane să participe la un război, un război economic devastator împotriva Rusiei? În urmă cu 30 de ani, ar fi putut funcționa. Dar nu în 2022. Nu după succesul economic incredibil al Chinei și rezistența militară a Rusiei. Cu declinul evident și simultan al imperiului, care se poate baza din ce în ce mai mult doar pe forța militară pură. Nici măcar după lecțiile învățate din așa-numita pandemie Corona. A fost revelatoare declarația unui oficial guvernamental sud-african: criza Corona a demonstrat că Africa poate merge pe drumul ei. Aluzie la faptul că, chiar și fără ”vaccinare”, numărul victimelor a rămas mult sub așteptări, contrar avertismentelor țărilor industrializate occidentale.

Încercarea acestor națiuni încă dominante de a impune noi împrumuturi Africii pentru a putea cumpăra vaccinuri scumpe a eșuat, din fericire, datorită rezistenței multor politicieni, dar și a majorității populației. Când țările superioare din punct de vedere moral au refuzat să elibereze brevetele de vaccin pentru statele în curs de dezvoltare, a devenit din nou clar pentru mulți ce înseamnă ”valori”.

Reprezentativă pentru atitudinea generală ar putea fi atitudinea Namibiei. Pe 5 iulie, la Hitradio Namibia (audibilă și prin internet în Germania), s-a auzit că președintele țării și-a apărat încă o dată decizia de a nu vota de două ori împotriva Rusiei la ONU.

”Poporul rus a sprijinit Namibia în lupta sa pentru independență. Acum li se cere să voteze împotriva Rusiei. Acest lucru este problematic, a spus Geingob. A făcut parte din Consiliul de Securitate al ONU atunci când SUA, Franța și Marea Britanie au apărat apartheidul. Iar acum aceste țări cer ca Rusia să fie condamnată, a continuat Geingob.” (9)
Orientul Mijlociu

De asemenea, situația din Orientul Mijlociu s-a schimbat foarte mult. Sigur că încă mai sunt cizme americane în Siria care fură petrol și cereale. Sigur că există încă baze militare americane în Irak, deși parlamentul a cerut SUA să plece. Dar nu se poate ascunde faptul că astăzi, în regiune, influența Rusiei a crescut enorm.

Atunci când țările NATO, precum Marea Britanie și SUA, au pus la cale răsturnarea Siriei cu ajutorul teroriștilor, dictaturile din Golf au fost fericite să bată palma. Cu toate acestea, după ce Rusia a intrat în război de partea guvernului legitim al țării, entuziasmul s-a diminuat drastic. În prezent, respectul pentru performanțele Rusiei prevalează, iar sprijinul acordat teroriștilor de către respectivele țări a scăzut semnificativ.

Între timp, unele state fac eforturi pentru a restabili relații normale cu Siria, în ciuda presiunilor și avertismentelor statelor occidentale. Ele încearcă să amâne războiul cât mai mult posibil.

Dar și dictatorii din Golf au înțeles conceptul de punct de cotitură. Dacă domnia lor, ca în cazul Arabiei Saudite, de exemplu, a fost garantată de puterea militară a Marii Britanii, iar mai târziu de cea a SUA, această garanție se dovedește a fi din ce în ce mai șubredă. Cu toate că forțele speciale americane au operat în Yemen pentru a căuta și distruge amplasamentele de rachete ale țării, cu toate că se plătesc transporturi nesfârșite de material militar, cu toate că militarii britanici ”consiliază” personalul administrativ, aceștia nu reușesc să supună cea mai săracă țară din regiune. În ciuda faptului că sprijinul Iranului pentru Yemen este practic invizibil.

Apropo de Iran. Participarea sa la războiul împotriva terorismului din Irak și Siria i-a sporit influența în regiune. A crescut din nou după doborârea unei drone americane aparent inatacabile. Și numai faptul că țara a înregistrat progrese tehnologice prin propriile sale dezvoltări a impresionat lumea non-occidentală. Deși Iranul a suferit un război major și cele mai dure sancțiuni de la revoluția din 1979 și până la războiul economic împotriva Rusiei (nu au fost permise schimburi științifice și economice cu țările occidentale avansate), țara a reușit să dezvolte suficientă descurajare pentru a împiedica SUA și Israelul să o bombardeze până acum.

La fel ca și Rusia de astăzi, Iranul, inițial foarte pozitiv față de țările occidentale, se întorsese acum complet spre Est și spre Rusia. Admiterea în BRICS și SCO este, în principiu, doar o chestiune formală, dar le va arăta celorlalți candidați cum să se protejeze împotriva șantajului și a dominației militare din partea țărilor NATO și a aliaților lor. Și astfel, tendința de construire a blocurilor va lua amploare.

Cu cât NATO se va dezvolta mai mult într-o alianță militară care reprezintă ambiții globale pentru a impune interesele vechilor puteri, cu atât va apărea un contra-bloc al unei părți mai mari a lumii. Statele vor fi obligate să se alăture unei alianțe care susține principiile ”neamestecului, egalității și beneficiilor reciproce”.
BRICS

În 2015, scriam: ”Experiența războaielor din Irak, războiul din Afganistan, războiul împotriva Libiei, războiul de teroare împotriva Siriei și, în cele din urmă, comportamentul Occidentului în criza din Ucraina, a declanșat o dinamică pe care am prezis-o odată cu primele sancțiuni impuse Rusiei: extinderea BRICS și fuziunea cu alianța de apărare Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS), capătă un avânt neimaginat.” (4) Acum a durat ceva mai mult, pentru că, desigur, politica de ”divide et impera” a încetinit dezvoltarea. Mai întâi a fost lovitura de stat judiciară din Brazilia, care l-a adus la putere pe Jair Bolsonaro, de extremă dreapta și favorabil SUA. Acest lucru a frânat dezvoltarea, la fel ca și ostilitățile iscusit alimentate între India și China. Dar chiar și aceste două obstacole par să fi fost depășite acum, în fața celor mai inedite acțiuni ale Occidentului împotriva Rusiei. Iar așteptările mele de la vremea respectivă cu privire la noii membri s-au confirmat.

Astfel, astăzi, chiar și ”presa de calitate” consideră că dezvoltarea BRICS poate duce la o nouă ordine mondială. ”Potrivit Rusiei, Iranul nu este singurul candidat nou: și Argentina vrea să se alăture BRICS – (…) – a declarat o purtătoare de cuvânt a Ministerului de Externe de la Moscova. Acest lucru a arătat că încercările occidentale de a izola Rusia după invazia din Ucraina au fost sortite eșecului.”” (5) Și astfel, o altă predicție a teoriei conspirației a ajuns în mainstream.

Dar nu s-a oprit aici. Chiar și partenerii considerați cândva ca fiind inseparabili de SUA par să se reorienteze: ”În ceea ce privește Arabia Saudită, futurologul și geostrategul canadian Abishur Prakash a declarat recent că în cadrul BRICS nu mai sunt doar Rusia și China care își unesc forțele ca rivali ai Statelor Unite. Poziția de lider a SUA și amprenta sa globală s-au erodat”, a declarat Prakash – atât de mult încât chiar și aliați cândva foarte apropiați, precum Arabia Saudită, ”caută acum alternative”. Dacă BRICS ar admite într-adevăr noi membri, atunci ”pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, SUA nu ar mai fi centrul unui grup care conduce geopolitica”. (7) Este posibil ca panica să determine în curând următorii pași ai politicii externe a SUA, ceea ce reprezintă o evoluție periculoasă.
India și Pakistan

India joacă un rol surprinzător de progresiv în dezvoltarea unei noi ordini mondiale. Într-un mod fără precedent, sfidează sancțiunile și cumpără cantități incredibile de petrol din Rusia, vânzând apoi petrol rafinat țărilor UE. Iar ministrul său de externe a fost explicit și clar în declarația sa privind sancțiunile, subliniind cu multă încredere că nu există nicio intenție de a le respecta. Cât timp poate fi menținută această politică rămâne de văzut.

Un exemplu de precauție pentru India ar putea fi Pakistanul, unde președintele ales a fost răsturnat printr-un vot de neîncredere. Un vot ce a urmat unei scrisori de amenințare din partea SUA și care, potrivit susținătorilor președintelui destituit, a fost realizat prin mituirea masivă a membrilor parlamentului. Apoi au avut loc demonstrații fără precedent, cu milioane de participanți, însă despre evenimente nu am putut citi aproape nimic în presa germană. Imran Khan, înlăturat din funcție, nu a reușit încă să impună organizarea de noi alegeri. Dar următoarele alegeri vor arăta ce efect va avea mișcarea imperiului asupra politicii pakistaneze pe termen lung. Pe termen scurt, Pakistanul a fost reclasificat ca fiind ”favorabil SUA”.

Poziția Pakistanului va pune frână Chinei pentru moment. Planurile pentru un coridor economic între Pakistan și China existau chiar înainte de Inițiativa ”Belt and Road” a Chinei. Proiectul a fost anunțat în vara anului 2013, când premierul de atunci, Nawaz Sharif, s-a întâlnit cu premierul chinez. Accentul a fost pus pe conectarea Chinei cu portul pakistanez Gwadar, investit de China, prin intermediul infrastructurii de autostrăzi, căi ferate și conducte. (6) Acesta a devenit mai târziu ”Coridorul economic China-Pakistan” (CPEC) și, astfel, o parte importantă a noului ”Drum al mătăsii” chinezesc.

Proiectul s-a confruntat încă de la început cu dificultăți administrative. Apoi a venit Corona și acum politicile favorabile SUA, care pun sub semnul întrebării succesul proiectului. Dar atâta timp cât vechea gardă a elitei iubitoare de SUA este la putere, SUA poate frâna dezvoltarea.Însă cu greu o poate opri pe termen lung. Nici nu ar trebui să fie surprinzător dacă, în curând, se vor semnala din nou dispute între Pakistan și India.

Conflictul din Kashmir este o ocazie perfectă pentru a declanșa o dispută și chiar un al cincilea război între India și Pakistan, poate chiar cu participarea Chinei. Mai ales în cazul unui guvern pakistanez dependent de cercurile islamiste conservatoare. Rămâne de văzut dacă amenințarea dominației americane va fi mai mare decât conflictele care vor fi în curând provocate.

Dar o mișcare largă în rândul populației a înțeles că numai o politică independentă de SUA, împreună cu India și China, poate înlătura ultimele rămășițe ale lanțurilor coloniale.
Orientul Mijlociu

Palestina este văzută de tot mai mulți politicieni drept ultima țară colonizată, iar Israelul drept proiectul colonial al vechii Europe. Faptul că acest lucru este catalogat drept ”antisemitism” de către politicienii germani nu mai funcționează. Termenul a fost folosit prea des în mod abuziv și și-a pierdut de mult puterea în afara Germaniei.

Este interesant faptul că se vorbește din ce în ce mai des de ”normalizări” între țările dominate de dictatori din Orientul Mijlociu și ”singura democrație” din regiune, așa cum este numit Israelul. Deși țara e condusă de un guvern de extremă dreapta și din ce în ce mai multe mișcări pentru drepturile omului, și chiar părți ale ONU, o numesc în mod deschis un regim de apartheid. Ceea ce a dus la consecințe asupra personalului în unele cazuri.

Arabia Saudită și celelalte dictaturi din regiune trebuie să se simtă încă în siguranță în fața răsturnării. Pentru că, în ciuda controlului mediatic al maselor de către mass-media controlate de conducători, precum Al Jazeera (Qatar) și Al Arabiya (Arabia Saudită), oamenii din aceste țări sunt foarte conștienți de situația reală din Palestina și Israel. Israelul este văzut ca o moștenire colonială a Europei și ca un proxy al SUA, iar SUA, conform narațiunii comune, poartă un război împotriva statelor islamice de la 11 septembrie 2001.

Pe de o parte, Al Jazeera s-a pronunțat în trecut cu tărie împotriva ocupației Palestinei de către Israel. Un documentar în mai multe părți despre influența lobbyiștilor israelieni asupra politicii americane și expunerea metodelor lor discutabile a provocat o mare agitație în cercurile interesate. Chiar dacă în SUA nu a fost permisă difuzarea programelor la televizor, acestea s-au răspândit pe internet. (8) Al Jazeera a fost, de asemenea, printre puținii reporteri neutri în timpul invaziei americane în Irak. Lor li s-au opus armata și mass-media americane, ceea ce a conferit canalului o reputație excelentă. Un proces intentat de canal împotriva statului israelian la Curtea Penală Internațională pentru bombardarea birourilor sale din Gaza și uciderea jurnaliștilor inspiră, de asemenea, un mare respect în rândul populației din țările arabe.

Pe de altă parte, canalul a jucat un rol neplăcut în războiul dictaturilor din Golf, ca un braț extins al SUA și al Marii Britanii, prezentând în mod deliberat informații false despre terorism ca fiind o ”eliberare legitimă împotriva unui dictator”. Care a fost adoptat cu recunoștință de către mass-media occidentală. În statele arabe, incidentul a provocat inițial confuzie. Ca urmare, chiar și organizațiile de eliberare a Palestinei au luptat împotriva guvernului sirian. Uneori, inițiativa a dus chiar la dușmănie cu Hezbollahul libanez, care era de fapt de aceeași parte, și anume lupta împotriva ocupației Israelului. Cu toate acestea, situația a luat sfârșit după câteva luni, când a devenit clar cine și ce se afla cu adevărat în spatele războiului. Ceea ce, în cele din urmă, a redus influența Al Jazeera.

După răsturnarea conducătorilor din Qatar, care încearcă acum să normalizeze relațiile cu Siria și continuă să doneze sume mari de bani pentru a sprijini palestinienii, se poate observa o ”normalizare” lentă și în reflectarea războiului din Siria de către Al Jazeera.

Faptul că normalizarea relațiilor dintre țările arabe și Siria nu avansează mai repede se datorează în primul rând influenței încă existente a SUA. În regiune există un pragmatism mult mai mare decât în Europa, de exemplu. Prin urmare, este de așteptat ca, odată cu erodarea în continuare a puterii SUA, influența acesteia asupra politicii din Orientul Mijlociu să se diminueze și ea.
Irak / Iran

Stimulat de SUA, Saddam Hussein a condus Irakul într-un război împotriva Iranului, menit să împiedice dezvoltarea republicii islamice emergente. Războiul a avut consecințe devastatoare pentru Iran. În aproape fiecare familie exista o victimă de război sau un mort. Dar conflictul nu a fost niciodată susținut cu adevărat de majoritatea irakienilor. În calitate de șiiți, se simțeau legați religios de Iran. Prin urmare, după invazia americană în Irak, ceea ce avertizorii și ”teoreticienii conspirației” au prezis s-a adeverit: majoritatea poporului irakian s-a întors spre Iran ca spre un popor frate.

Astfel, războiul american împotriva Irakului a produs contrariul practicii de a împărți și a conduce și a dus la o reconciliere a celor două țări. S-a creat chiar o legătură inseparabilă atunci când Iranul, și nu SUA, a ajutat atunci când SI și bandele sale erau deja practic la porțile capitalei, iar SUA au așteptat să vadă ce se întâmplă și au refuzat cererile de ajutor din partea guvernului irakian. Statele Unite au intervenit doar atunci când și-au dat seama că Iranul era capabil să oprească valul de teroriști, iar luptătorii antrenați și înarmați de Iran deveneau tot mai puternici.

Astfel, SUA sunt acum un vizitator nedorit în Irak, așa cum au fost în Siria, și nu-și pot menține poziția decât prin amenințarea cu forța. Este logic că, mai devreme sau mai târziu, întreaga regiune se va alătura noului bloc condus de Rusia și China.
Concluzie

Politica externă germană pare să se bazeze pe presupunerea că puterea militară a Germaniei poate înlocui părți din influența pe care SUA o pierde din ce în ce mai mult. Acest lucru urmează logica mileniului precedent, conform căreia influența este determinată de puterea armată. În plus, se pare că se crede că puterea militară poate contribui la stoparea influenței multipolarismului. Multipolarismul este cel mai bine exprimat de valorile fundamentale ale BRICS explicate mai sus. În acest proces, politicienii germani acceptă distrugerea puterii economice germane și europene în favoarea susținerii unui gigant șubred. Gigant care primește transfuzii de sânge prin cumpărarea unor cantități enorme de material militar și gaze de fracturare la prețuri exagerate. Cel târziu când nu mai curge gaz ieftin și alte materii prime ieftine, se va realiza că nu se pot mânca bombe, rachete și avioane. Iar ”gazul libertății” este atât de scump încât economia devine nerentabilă și populația sărăcește. Și, în plus, se creează o dependență pe care se știe că furnizorul o exploatează fără scrupule în interes propriu.

ARTICOLUL COMPLET: https://opozitia.net/2022/07/0....8/cand-nu-esti-buric

 

opozitia.net

Când nu ești buricul lumii. Geopolitica celor care nu sunt învingători - Opozitia.net

Mai ales de când locuiesc în Africa, am încercat să le aduc germanilor o viziune asupra politicii mondiale care nu este determinată de narațiunile coloniștilor, ci de viziunea națiunilor care au fost oprimate timp de secole. Prin aroganța puterilor c

Au obținut ce și-au dorit

Un punct de vedere de Anselm Lenz, redactor al săptămânalului Demokratischer Widerstand, editor, membru al Academiei Nestroy și jurnalist profesionist de 20 de ani.

Poza de închidere a summitului feudal al G-7 în castelul complet izolat Elmau, Germania, este ca o fotografie a unei echipe de rugby epuizate. O demonstrație de strângere a rândurilor pe fundalul munților Wetterstein din Bavaria Superioară.

În mijloc, premierul englez Boris Johnson, pare să fi pus jos a cincea halbă de bere la timp. În dreapta sa, modelul politic canadian Justin Trudeau, care cu greu poate intra în capitala Ottawa din cauza manifestațiilor de masă împotriva regimului Corona. Îl vedem și pe japonezul Fumio Kishida, un om care, la urma urmei, ar trebui să scrie caiete pline de sfaturi de la populație; până acum nu a ajutat. În stânga lui Johnson, în centrul imaginii, Olaf Scholz își strânge timid mâinile în fața genunchilor. Mai departe, președintele american Joseph Biden, învestit cu ajutorul unei fraude electorale, cu brațul în jurul Ursulei von der Leyen, implicată într-un scandal de mită imediat înainte de ascensiunea sa abruptă în funcția de președinte al Comisiei Europene. La exterior, mafiotul bancar Mario Draghi, a cărui semnătură este imprimată pe toate bancnotele monedei euro falimentare – acum, șeful guvernului italian. Evident mai puțin motivat, francezul Emmanuel Macron, în cămașa sa albă imaculată și cu mâna în buzunar; de la victoria parlamentară a liderului opoziției Jean-Luc Mélenchon, Macron a devenit practic lipsit de putere. La exterior, belgianul Charles Michel, cu un cap mai înalt decât Joseph Biden și, prin urmare, ascuns pe flanc, cu mâna încă sprijinită pe spatele lui Macron la o oarecare distanță.

Bilanțul acestor oameni este catastrofal dacă se presupune că sarcina politicii nu constă, în esență, în altceva decât prevenirea războaielor și a sărăciei, împărțirea sau transformarea corporațiilor monopoliste, amenzile pentru parcare în zonele pietonale și, de exemplu, prevenirea experimentelor genetice perfide. Tot ceea ce trebuie să îi preocupe pe acești oameni. Devine discutabil de ce ar trebui să avem încredere în ei să facă mai mult dacă nu pot nici măcar atât. Dar, din păcate, la fel ca mulți oameni, ei simt că s-au născut pentru a întreprinde mult mai mult decât îi țin puterile.

Cei aflați deja în vârf, dar care vor să fie și mai mult, au nevoie de o amenințare constantă, de o strategie a tensiunii. Această tensiune globală a încetat să mai existe în 1991, odată cu renunțarea voluntară a Uniunii Sovietice la competiția între cele două blocuri. De atunci, o vacă bună de muls după alta a fost adusă în sat cu scopul ca aparatele parazitare ale statului să poată continua să aloce banii noștri – și, prin urmare, puterea noastră de producție, resursele noastre – pentru armament, războaie, metode de represiune, supraveghere și propagandă. Chiar și cel mai pro-guvernamental critic nu va putea, probabil, să facă un bilanț pozitiv al ultimilor 30 de ani de politică. Cu toate acestea, poziția de start a fost cândva excelentă.

Dividendul păcii? După 1991, a existat o oportunitate de dezvoltare pentru pacea mondială, extinderea educației, reducerea și distribuirea orelor de muncă, compensații sociale, ajutor real în scopul dezvoltării și a libertății. Dar aparatele parazitare, cum ar fi corporațiile monopoliste, lobby-urile de armament, casta politico-mediatică și, mai recent, un conglomerat absurd de tehnologie farmaceutică în jurul unui pericol aparent mortal, au alte lucruri în minte decât să plaseze ființa umană în centrul viziunii lor asupra lumii. Așa că lucrurile trebuie să fie un pic mai inumane. Și astfel au pavat drumul înapoi spre dictatură, expansionism, feudalism și neofascismul mincinos al regimului Corona.

Dramaturgul și jurnalistul berlinez Hendrik Sodenkamp a concluzionat în acest sens încă din aprilie 2020: ”Cineva este disperat să mai facă istorie”. Dacă intențiile regimului ar fi putut fi cândva mai puternice, de ce nu sunt prezentate public? Și de când, într-o democrație, opoziția și presa liberă trebuie să se justifice sau chiar să-și ia zborul? Obligația de a justifica politicile se află doar în curtea guvernelor și a anexelor acestora.

La începutul săptămânii, în bula Twitter au circulat date privind prăbușirea natalității în 2021 (1). Potrivit acestora, în 2021 se vor naște cu 15% mai puțini copii în RFG. Acum întrebarea este dacă rezultatul se datorează deciziilor potențialilor părinți, eventual unei tendințe psihosociale, adică motivației intrinseci de a nu avea copii sau lipsei de voință? Sau se datorează unor factori externi. Ce s-a întâmplat în cele douăsprezece luni ale anului 2021? Începând cu 27 decembrie 2020, Jens Spahn (CDU), un bancher și apoi ministru federal al sănătății, a lansat campania de ”vaccinare” în RFG în numele regimului Corona.

Actualul număr 95 al săptămânalului Demokratischer Widerstand începe cu un titlu al jurnalistei greco-austriece Sophia-Maria Antonulas (2). Profesorul Werner Bergholz, de la Comisia de evaluare a guvernului german, oferă o perspectivă asupra iluziilor membrilor guvernului și declară pentru acest ziar, printre altele: ”Din punct de vedere științific, purtarea măștilor nu este de înțeles.”

Regimul vrea să lovească din nou de la jumătatea lui septembrie 2022. Doamnele și domnișoarele de la G7 s-au întâlnit ca ”cele mai puternice națiuni economice” de pe pământ, fără Rusia și fără China. Protestele predominant de stânga și cu o largă indiferență față de summitul celor mai nepopulari oameni de pe planetă – din anumite motive – au fost protejate și de un aparat militar totalitar. Nici unul dintre politicienii aflați la vârf nu poate merge nici măcar trei metri într-o zonă pietonală fără escorta a mii de polițiști și fără riscul de a fi bătut cu ouă stricate. Până la urmă, hotelul castel se află la 1 kilometru deasupra nivelului mării.

În paralel cu summitul G7 din Bavaria, la Madrid a avut loc summitul alianței de război NATO. Acolo, așa cum era de așteptat, președintele turc Recep Erdogan a renunțat la îndoielile sale cu privire la intrarea aparatelor de stat ale Finlandei și Suediei în alianța de război. O măsură care ar trebui să ajute împotriva războiului Rusiei în fosta republică sovietică Ucraina, al cărui declanșator a fost și rămâne tocmai aceste expansiuni ale NATO. După cum știe orice copil, un război împotriva Rusiei nu poate fi câștigat, doar negocierile și diplomația pot conduce la obiectivul coexistenței sau chiar al parteneriatului. Anunțul făcut de biroul prezidențial turc în acest sens: negociatorii noștri ”au obținut ceea ce au vrut” în discuțiile cu complexul militar anglo-american NATO.

https://opozitia.net/2022/06/3....0/au-obtinut-ce-si-a

 

opozitia.net

Au obținut ce și-au dorit - Opozitia.net

Un punct de vedere de Anselm Lenz, redactor al săptămânalului Demokratischer Widerstand, editor, membru al Academiei Nestroy și jurnalist profesionist de 20 de ani. Poza de închidere a summitului feudal al G-7 în castelul complet izolat Elmau, German

Animal Crossing: New Horizons was possibly one of the most critical video games from 2020.
https://www.lolga.com/