Respect!
Kommentar
Delen
Ontdekken posts
Respect!
Kommentar
Delen
Nu vei deține absolut nimic până în 2050 - și iată exact cum se va întâmpla acest lucru!
Dacă intrați într-un magazin obișnuit de saltele sau într-un colos al mobilei, cum ar fi IKEA, puteți cumpăra o saltea destul de standard de dimensiuni mari pentru aproximativ 600 de dolari. Dar ce se va întâmpla cu prețul saltelelor atunci când acestea vor deveni investiții?
Să ne imaginăm că ați conduce un monopol de investiții multinațional de 10 trilioane de dolari, precum Blackrock. Faceți calculele și vă dați seama că puteți închiria o saltea unor amărâți cu 99 de dolari pe lună pe un contract pe 36 de luni. Acea saltea de 600 de dolari valorează 3.600 de dolari în venituri pentru dumneavoastră, din care 3.000 de dolari reprezintă profit. Dar realitatea este că, în momentul de față, majoritatea oamenilor care muncesc își pot permite să cumpere o saltea de 600 de dolari, fie că economisesc câteva luni, fie că o pun pe un card de credit.
Dacă sunteți un monopol monetar multinațional precum Blackrock, trebuie să creați o cerere pe piață pentru închirierea de saltele, prin creșterea prețurilor la saltele. Așa că te duci la sediul IKEA sau direct la marii lor producători de saltele și le spui: "Hei, vânzarea cu amănuntul către consumatori este pentru fraieri. Vă plătesc 3.000 de dolari pentru fiecare din cele un milion de saltele pe care plănuiați să le produceți anul acesta și vă plătesc în numerar în avans". Producătorul este fericit pentru că are un cumpărător garantat pentru toate saltelele sale din acest an, nu are nicio bătaie de cap cu returnările și obține venituri și profituri de cinci ori mai mari. (Sau, alta varianta, Blackrock cumpără pur și simplu afacerile marilor producători de saltele), scrie analistul Jared A. Brock.
Oricum ar fi, din cauza cererii investitorilor pentru un bun de consum, prețurile de vânzare cu amănuntul încep să crească vertiginos. Deoarece consumatorii obișnuiți sunt acum în competiție cu monopolurile multinaționale de investiții pentru saltele. Câte persoane cunoașteți care își permit să plătească 3.600 de dolari pentru o saltea? În curând, nimeni nu-și va mai permite să dețină o saltea și toată lumea nu va mai avea de ales decât să închirieze una. Acum, în loc să plătească 600 de dolari în fiecare deceniu pentru a deține o saltea, consumatorii trebuie să plătească 99 de dolari pe lună pentru tot restul vieții lor - 60.000 de dolari în 50 de ani - doar pentru a dormi într-un pat. Dacă acest lucru sună ca cea mai mare înșelătorie din istoria economică, este pentru că așa este. Și este motivul pentru care nu veți deține nimic până în 2050.
Marea resetare a feudalismului
Există un nume pentru un sistem economic în care marea majoritate nu deține nimic și trebuie să muncească toată viața ca sclavii doar pentru a rămâne în viață. Se numește servitute. Și exact acolo este locul în care sociopații miliardari vor ca cei 99% să trăiască, să muncească și să moară. Așa că ei fac tranziția economiei noastre globale către un nou model economic: Bancheri + investitori + căutare de rente = Serfdom 2.0. Memorați și înțelegeți această formulă. Acesta este motivul pentru care viața ta economică devine tot mai grea și pentru care lumea muncitoare suferă din punct de vedere economic:
Băncile împrumută trilioane de dolari monopolurilor de investiții.
Monopolurile de investiții devorează corporațiile.
Corporațiile finanțează industriile și trec la modelul chiriei pe viață.
Aceasta este ecuația care va defini viețile noastre și viitorul copiilor noștri. Acesta este noul model economic care va anula democrația, va termina de distrus planeta și va pune capăt drepturilor omului și libertăților atât de greu câștigate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru că totul este acum doar o investiție comodificată. Să nu credeți că acest lucru nu se poate întâmpla. Pentru că deja se întâmplă.
Modelul de fabricare a feudalismului se va infiltra în toate industriile imaginabile
Mașinile care se vând cu amănuntul cu 30.000 de dolari vor costa brusc 60.000 de dolari pe un plan de închiriere pe opt ani.
Mobila care se vinde cu 1.000 de dolari - fie că este vorba de o canapea sau o masă - va costa brusc 6.000 de dolari pe un plan de închiriere pe cinci ani.
Televizoarele, frigiderele și mașinile de spălat vor trece de la 1.000 de dolari în avans la 9.000 de dolari pe o perioadă de închiriere de șase ani.
Cizmele și pantofii care odată costau 100 de dolari vor costa 1.000 de dolari la "doar" 29 de dolari/lună. Îmbrăcămintea va fi în cele din urmă subsumată modelului de închiriere pe viață al monopolului de investiții. Tot ceea ce poate aduce profit va fi făcut să aducă profit.
Acest lucru include adăpostul uman
Financiarizarea imobiliarelor este deja cea mai costisitoare escrocherie de pe planetă, costând consumatorii 326.000 de miliarde de dolari până în prezent și crescând rapid. Asta pentru că investitorii știu că avem nevoie disperată de adăpost. În loc să muncească și să contribuie ca niște oameni morali, cei care se ocupă de terenuri monopolizează nevoia umană de adăpost pentru a jupui un profit pasiv de pe urma muncitorilor activi. (Este destul de revelator faptul că, după fiecare revoluție, bancherii și proprietarii de terenuri sunt cei care ajung la închisoare... sau mai rău).
Acum, monopolurile multinaționale acaparează casele unifamiliale, supralicitând familiile și plătind bani cash, doar pentru a se întoarce și a le închiria înapoi unor oameni adevărați la prețuri de închiriere mult umflate. Acesta este motivul pentru care casa medie va costa 10 milioane de dolari în timpul vieții noastre, iar toți cei pe care îi cunoașteți vor fi sclavii chiriașilor.
Acum adunați-le pe toate
Când oamenii plătesc 60.000 de dolari chirie pentru un pat, nu mai pot economisi pentru alte achiziții. Înseamnă că nu-și pot permite să cumpere o mașină nouă, așa că trebuie să ia în schimb un plan de plată, ceea ce înseamnă că vor risipi aproape 500.000 de dolari pe mașini în timpul vieții lor. Și peste 50.000 de dolari pentru telefoane mobile. Și peste 25.000 de dolari pentru Adobe Creative Cloud care înainte costa 500 de dolari. Și peste 5.000 de dolari pentru nenorocitul de procesor Word al lui Bill Gates.
Înseamnă că nu-și pot permite să cumpere o casă, așa că trebuie să se înscrie în schimb într-un plan de plată, fie o ipotecă gigantică care îi îmbogățește pe bancheri, fie o chirie la suprapreț care îi îmbogățește pe cei care dețin terenuri. Pe măsură ce investitorii pradă din ce în ce mai multe industrii, se creează o spirală descendentă de dependență corporatistă pentru consumatori. Aceștia își pierd bogăția și posibilitatea de a alege și, în cele din urmă, libertatea. Este o sclavie corporatistă și nimeni nu o vede venind. Ar trebui să strigăm asta de pe acoperișuri.
Există o singură cale de a opri marea resetare la feudalism
Este un remediu instantaneu căruia generația noastră idioată se va împotrivi până când va fi mult prea târziu, dar posteritatea îl va vedea ca fiind atât de evident, încât ne va blestema oasele pentru că am fost atât de neînchipuit de proști: În fața Serfdomului 2.0, omenirea va trebui, în mod inevitabil, să interzică căutarea de rente și profitul corporatist din toate necesitățile umane. Capitalismul pretinde că este un joc al "eficienței", dar noțiunea este atât de ridicolă încât este absurdă. Eficientă pentru cine? Cu siguranță nu pentru planeta noastră muribundă. Cu siguranță nu pentru milioanele de copii sclavi și miliardele de muncitori adulți. Cu siguranță nu pentru toate cele opt miliarde de consumatori care vor trebui în curând să cheltuiască 60.000 de dolari pe parcursul vieții lor pentru saltele și peste 5.000.000 de dolari pentru un adăpost de bază.
Profitul corporatist este ineficiența supremă. Atunci când toate terenurile și resursele erau libere, o familie muncitoare ar putea construi o casă din piatră cu mai puțin de 500 de ore de muncă pe persoană și aceasta ar dura secole întregi. Acum, corporațiile reproiectează economia globală pentru a obține dependență economică și profit maxim - o altă formă de sclavie, deși un pic mai puțin "12 ani de sclavie" și un pic mai mult "Brave New World". Cei bogați fac ce vor, iar cei săraci suferă ce trebuie.
Se apropie o zi mai bună?
Când vom interzice căutarea de rente și obținerea de profit din toate necesitățile umane, prețurile vor scădea drastic. Proprietatea la prețuri accesibile va fi ușor accesibilă pentru marea majoritate a oamenilor care muncesc. Cei bogați vor fi ceva mai puțin bogați, iar clasa contribuabililor muncitori va păstra mult mai mult din bogăția pe care doar ei o creează. Iar paturile în care dormim noaptea vor fi ale noastre. Dar, bineînțeles, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Pentru că monopolistii vor să dețină totul. În special vor să te dețină pe tine.
Jared A. Brock este un biograf premiat, documentarist PBS și fondatorul popularului blog futurist Surviving Tomorrow, unde oferă oamenilor grijulii perspective contrare asupra anticulturii corporatiste. Scrierile sale au apărut în Esquire, The Guardian, Smithsonian, USA Today și TIME Magazine și a călătorit în peste patruzeci de țări, inclusiv în Coreea de Nord.
https://www.ziuanews.ro/dezval....uiri-investigatii/nu
Respect!
Kommentar
Delen
Secretele lui Biden de la Zaporojie și ce a căutat FBI la Trump
Cunoscutul economist rus Mihail Hazin consideră că există o legătură între atacurile ucrainenilor asupra Centralei nucleare de la Zaporojie și perchezițiile efectuate la reședința fostului președinte al Statelor Unite, Donald Trump. Analistul este de părere că liderul american, Joe Biden, ar putea păstra un secret periculos la centrala ucraineană.
Hazin nu exclude posibilitatea ca, în perioada în care a ocupat funcția de vicepreședinte al SUA și a răspuns de Ucraina sub mandatul lui Barack Obama, Biden să se fi înțeles cu Ucraina, posibil, și cu Turcia, în privința obținerii de către aceste țări, în condiții mai facile, a bombei atomice. În acest scop, depozitele de pe teritoriul Centralei de la Zaporojie ar fi putut furnizat uraniu îmbogățit peste norme.
Sub Trump, planul ar fi putut fi oprit, iar documentele repective ar fi putut dispărea din Casa Albă, ceea ce l-a speriat teribil pe Biden și l-a determinat să organizeze percheziții la predecesorul său după ce Rusia a eliberat teritoriul Centralei nucleare de sub controlul ucrainenilor.
"In cadrul operațiunii speciale armata rusă descoperă, în depozitele de la Zaporojie, niște containere cu sigiliul Westinghouse, unde găsește uraniu puternic îmbogățit. Și să nu uităm că experții AIEA au încercat deja de două ori să ajungă acolo, dar ONU le blochează deplasarea... Dacă vine comisia AIEA, nu mai este nici o cale de scăpare", a spus Hazin.
Administrația Biden se teme foarte mult dacă va fi dezvăluit adevărul despre depozitele de la Centrala din Zoporojie cu containerele Westinghouse, motiv pentru care și blochează deplasarea acolo a experților AIEA, încercând să șteargă obiectivul de pe fața pământului cu ajutorul Forțelor armate ale Ucrainei.
"Trump ar putea avea, pitite pe undeva, niște hârtii, care nu au avut nici o valoare până când informația despre acest uraniu nu a intrat în câmpul vizual, hârtii care însă vor deveni foarte prețioase dacă informația va ieși la iveală. Dacă se va dovedi că, prin decizia lui, Biden a încălcat Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, chiar și democrații vor vota pentru destituirea lui, pentru că este o chestiune de care establishmentul american se teme îngrozitor", a declarat Hazin.
https://www.ziuanews.ro/dezval....uiri-investigatii/se
Respect!
Kommentar
Delen
Respect!
Kommentar
Delen
Respect!
Kommentar
Delen
Omul din Umbră care poate salva America
Un miliardar bătrân și ultra-discret din Chicago a făcut cea mai mare donație din istoria Statelor Unite în favoarea unui grup de acțiune politică, al cărui scop este să vindece America de neo-marxism.
Beneficiarul donației este vârful de lance al eforturilor conservatoare de a schimba din temelii sistemul judiciar american, bolnav de progresism până în măduva oaselor.
Donatorul este magnatul de 90 de ani, Barre Seid. Printr-o serie de tranzacții discrete, derulate de-a lungul a doi ani (de când apăruseră indicii că Trump ar putea fi îndepărtat de la putere) acesta i-a dat colosala sumă grupului de ONG-uri Marble Freedom Trust condus de Leonard Leo (foto).
New York Times a fost primul care a scris despre donația șocantă în ediția sa de luni, 22 august.
Două publicații, The Lever și ProPublica, au făcut săpături și au realizat împreună o documentare excepțională despre această donație care poate schimba fața Americii și din care am extras informațiile de mai jos.
Leonard Leo a fost consilierul juridic al lui Donald Trump în domeniul nominalizărilor de judecători.
În această calitate, Leo a avut un rol major în construirea super-majorității conservatoare la Curtea Supremă de Justiție. Așa a fost posibilă decizia istorică din 24 iunie, care a stabilit că avortul NU este un drept constituțional.
Ce se știe mai puțin este că instanța supremă a luat și alte decizii radicale, mai ales în favoarea liberei inițiative, limitând expansionismul Big Governement al administrației Biden.
Leo este cel care a selecționat judecătorii ce urmau să fie numiți la Curtea Supremă de către Trump și a condus campaniile mediatice în favoarea acestora.
O misiune teribilă în condițiile unei prese controlat aproape în totalitate de Stânga.
Marea influență politică pe care a dobândit-o Leo în timp se datorează capacității sale de a colecta sume enorme de bani și a le distribui prin intermediul mișcării conservatoare pentru a influența alegerile, nominalizările judiciare și bătăliile politice.
Donatorii care stau în spatele lui Leo au constituit întotdeauna un mare mister.
„Bani negri”
Barre Seid a condus timp de mai bine de jumătate de veac compania Tripp Lite, producătoare de echipamente electronice pentru domeniul digital.
A fost întotdeauna o prezență foarte discretă. Prin donația de 1,6 miliarde, el este propulsat oficial în rândurile celor mai mari donatori din America, alături de frații Koch și George Soros.
Doar că, spre deosebire de aceștia, Seid este un om de dreapta și un conservator autentic.
Donația sa către Leo a produs stupoare în cercurile de inițiați din Statele Unite.
Brendan Fischer, un cunoscut avocat specializat în finanțarea campaniilor de stânga, declară înciudat:
„După știința mea, este absolut fără precedent ca unui agent politic să i se încredințeze controlul asupra unei sume de bani atât de mari. Leonard Leo este incredibil de puternic, iar acum va avea peste un miliard de dolari la dispoziție pentru a continua să bulverseze instituțiile țării noastre.”
Marble Freedom Trust este un așa-numit grup „dark money” („bani negri”), perfect legal în Statele Unite, care nu este obligat să divulge identitatea donatorilor săi.
El poate cheltui uriașa sumă de bani deopotrivă în campanii electorale sau în mari proiecte ideologice, prin finanțarea grupurilor de „advocacy”, think tank-urilor, universităților, instituțiilor religioase etc.
Astfel, Leo nu se va mai limita la acțiunile din domeniul juridic: operațiunile sale se vor putea extinde în politică, educație, societate, cultură, culte.
După chipul și asemănarea donatorului său, Marble Freedom Trust a ținut secret proiectul în ultimii doi ani. Numele grupului nu a apărut până acum în nici o bază de date pentru afaceri, taxe și impozite sau asigurări.
Misteriosul grup este organizat mai degrabă ca o fiducie decât ca o societate. Aceasta i-a permis până acum să nu dezvăluie informații de bază, precum numele său, administratorii sau adresa.
Marble Freedom Trust a fost creat în Utah. Adresa sa este o locuință din North Salt Lake aparținând lui Tyler Green, un avocat care a lucrat pentru judecătorul de la Curtea Supremă, Clarence Thomas.
Lovitură pentru Stânga
Donația de 1,6 miliarde de dolari a lui Seid reprezintă un moment de cotitură în era cheltuielilor politice dereglementate, începută printr-o decizie din 2010 a Curții Supreme.
Această decizie a permis ca un grup restrâns de moguli din ambele partide (Democrat și Republican) să întemeieze ONG-uri prin care să finanțeze cu sume nelimitate candidați și cauze politice.
Drept urmare, în ultimii zece ani, donațiile de milioane și chiar zeci de milioane de dolari au devenit un lucru obișnuit în Statele Unite.
Majoritatea zdrobitoare a acestor sume colosale a fost direcționată spre Stânga (asumată sau vopsită), lucru care explică mocirla în care se zbate astăzi America.
Profitând de decizia Curții din 2010, moguli progresiști ca Soros sau frații Koch au dobândit uriașa influență politică de azi, cheltuind miliarde de dolari prin intermediul unor vaste rețele non-profit.
Însă, arată documentarul citat, chiar și în această lume inundată de bani, donația de 1,6 miliarde de dolari a lui Barre Seid este fabuloasă. Ea depășește toate donațiile punctuale cunoscute până acum în favoarea unui grup de acțiune politică.
Donatorul din Umbră
Într-o zi de noiembrie, 2015, angajații de la Tripp Lite s-au strâns la sediul firmei din Chicago pentru a-l sărbători pe patronul lor.
Cifra „56” era inscripționată peste tot. Pe un suport fusese plasată o pancartă pe care scria: „Congratulations Barre”.
Un omuleț chel, cu un barbișon alb și cu chipul bronzat, a venit la microfon.
Barre Seid era cunoscut pentru discreția sa. Dar, cu ocazia împlinirii a 56 de ani de când conducea Tripp Lite, el a făcut o excepție și s-a adresat angajaților.
Mai târziu, în timp ce gusta dintr-o tartă, omul de afaceri a pozat unui fotograf, iar imaginea a fost postată pe pagina de Facebook a companiei.
Chiar și acest gest public era unul rarisim pentru Seid. Lucru uluitor pentru un om cu averea lui și ajuns la vârsta de 90 de ani să treacă aproape neobservat prin societatea americană.
Spre deosebire de alți moguli, blazonul lui Barre nu figurează pe nici o galerie de artă, companie de operă sau teatrală sau pe clădirea vreunei universități. Nici măcar în orașul său natal, Chicago.
Una dintre primele fotografii cu Barre, descoperite de The Lever și ProPublica este de la vârsta de 14 ani, alături de câțiva colegi în campusul școlii.
Barre s-a născut în 1932, din părinți ruși imigranți, fiind cel mai mare dintre cei doi băieți ai lor.
Copil precoce și foarte inteligent, a primit o bursă specială la Universitatea din Chicago.
După colegiu, Seid s-a înrolat timp de doi ani în armată, apoi a devenit mâna dreaptă a unui om de afaceri pe nume Graham Trippe, a cărui companie producea faruri și girofaruri pentru mașinile de poliție, ambulanțe și alte vehicule folosite la intervențiile de urgență.
La jumătatea anilor 1960, Seid a preluat conducerea afacerii, devenind președinte al Trippe Manufacturing.
În deceniile următoare, compania, rebotezată Trippe Lite, a devenit una din cele mai importante din domeniul digital.
Produce acum echipamente pentru alimentarea computerelor, servere, echipamente de răcire a calculatoarelor și comutatoare de rețea care permit funcționarea centrelor de date.
Afacerile Trippe au explodat odată cu trecerea la „cloud” și cu proliferarea marilor centre de date.
Acest boom l-a propulsat pe Seid din rândul bogaților în cel al super-bogaților.
El câștiga în jur de 30 de milioane de dolari anual în anii 1990. Câștigurile au cunoscut un salt la mijlocul anilor 2000 și continuă să crească neîncetat.
În 2018 a câștigat 157 de milioane de dolari.
Cu toate acestea, a reușit performanța să nu atragă atenția. Forbes nu l-a plasat niciodată pe lista celor mai bogați americani, iar presa i-a pomenit rareori numele.
Dar Seid era un donator de anvergură. În perioada 1996-2018, a donat cel puțin 775 de milioane de dolari pentru opere de binefacere.
În aceeași perioadă, veniturile sale raportate au fost de 1,7 miliarde.
Barre Seid nu a vorbit niciodată presei despre convingerile sale politice sau ideologice, dar donațiile sale oferă niște indicii.
De pildă, fundația sa a finanțat Institutul pentru Economie Becker Friedman al Universității din Chicago, al cărui nume este dat de economiștii conservatori Garry Becker și Milton Friedman.
O donație importantă a mers și către Heartland Institute, un ONG din Chicago care a desfășurat o campanie radicală de combatere a teoriei schimbării climatice.
Și alte donații confirmă convingerile sale conservatoare.
Cum să eviți taxe de 400 de milioane
Barre Seid, care nu are copii, pare să își fi luat măsuri de asigurare pentru ca, după moarte, averea sa să fie folosită în scopurile pe care le agrea.
În aprilie 2020, când apăruseră indicii serioase că Donald Trump ar putea fi răsturnat de la putere (COVID, George Floyd, protestele BLM) a fost creat Marble Freedom Trust.
Ulterior, Seid a transferat acestui grup întregul pachet de acțiuni pe care le deținea la Tripp Lite.
În februarie 2021, la scurt timp după instalarea la Casa Albă a lui Joe Biden, când Tripp Lite a depus bilanțul său anual, în Illinois, așa cum o făcea de decenii, numele printat al lui Seid fusese șters, iar în locul său, ca director al companiei, apărea numele scris de mână al lui Leo.
O filială a Tripp Lite din Noua Scoție, Canada, l-a șters de asemenea pe Seid din poziția de administrator, în locul căruia a apărut Leo, din martie 2021.
În aceeași lună, Tripp Lite a fost cumpărată de Eaton Corporation pentru suma de 1,65 de miliarde de dolari.
Tranzacțiile par să se fi derulat cu mare atenție astfel încât să reducă la minimum impozitele către stat.
Vânzarea unei societăți pe acțiuni, a cărei valoare a crescut exponențial în decenii, se supune acelorași reguli fiscale ca o persoană fizică ce vinde o acțiune.
Plusvaloarea realizată între timp este supusă taxării.
Însă Seid a tranferat acțiunile Tripp Lite către Marble Freedom Trust, care este o organizație cu scop nelucrativ, deci exonerată de impozitul pe venit, înainte de a vinde compania de electronice.
Astfel, Seid a evitat plata a aproape 400 de milioane de dolari sub formă de impozite. Acești bani au fost salvați pentru operațiunile lui Leo.
Rețeaua care poate asana mlaștina
Timp de decenii, Leonard Leo a prezidat The Federalist Society, un puternic grup juridic, conservator și liberarian, care militează pentru aplicarea ad litteram a textului Constituției.
Venise la Federalist în 1991, împreună cu un grup de prieteni, toți îngrijorați de derapajul grav sistemului juridic american de la rădăcinile constituționale, fapt care permitea apariția unor pături privilegiate și a unor doctrine nepomenite în Constituție.
În același mod abuziv, tribunalele au permis unei clase de birocrați, numită „Statul Administrativ”, să impună reglementări inutile și să acorde guvernului federal puteri excesive.
Între 2005 și jumătatea anului 2021, Leo și asociații săi au reușit să strângă sute de milioane de dolari pentru campanii de dreapta.
În calitate de consilier juridic al lui Trump, Leo are meritul principal al nominalizării lui Neil Gorsuch, Brett Kavanaugh și Amy Coney Barrett la Curtea Supremă, basculând această instituție fundamentală a SUA către dreapta.
Tot Leo are și meritul nominalizării a peste 200 de candidați înmagistratura federală, stăvilind într-o oarecare măsură valul stângist din Justiție.
În ianuarie 2020, cu puțin înainte de plecarea lui Trump de la Casa Albă, Leo și-a anunțat într-un interviu din Axios intenția de a se dedica creării și consolidării unei rețele de ONG-uri conservatoare.
Peste câteva luni avea să se nască Marble Freedom Trust.
Între 2005 și jumătatea anului 2021, Leo și asociații săi au reușit să strângă sute de milioane de dolari pentru campanii de dreapta și să dobândească o influență de temut.
Acum, grație generozității fără precedent a lui Barre Seid, Leonard Leo are la dispoziția sa o sumă de patru ori mai mare decât cea strânsă timp de 16 ani.
Va reuși Leo cu acești bani să creeze un val conservator capabil să asaneze mlaștina în care se îneacă America?
Sunt acești bani destinați sprijinirii lui Donald Trump pentru un come-back spectaculos în 2024?
https://www.activenews.ro/exte....rne/Omul-din-Umbra-c
Respect!
Kommentar
Delen
Dr. Vasile Astărăstoae: Legături primejdioase. Relațiile dintre industria farmaceutică și revistele/jurnalele medicale
Nu vă lăsați înșelați de titlu. Nu vreau să scriu despre romanul lui Pierre Choderlos de Laclos, nici despre cartea Norei Roberts, nici despre filmul din 1988 a lui Stephen Frears. Vreau să vă prezint un subiect puțin discutat, și anume: relațiile dintre industria farmaceutică și revistele/jurnalele medicale. Înainte de a dezvolta subiectul câteva întâmplări adevărate.
1. În 1997, povestea profesorului Betty Dong de la Universitatea din California a provocat un scandal: s-a dezvăluit că un industriaș din Pharma a reușit să împiedice publicarea unuia dintre articolele sale, privind tratamentele tiroidiene, care fusese acceptat inițial de Journal of the American Medical Association (JAMA). Acest industriaș sponsorizase un articol, care avea concluziile contrare celor din articolul lui Betty Dong și care a fost publicat (Boris Hauray, Une médecine détournée? Influences industrielles et crise de confiance dans le domaine du médicament, Mouvements, 2019/2).
2. Richard Smith fost editor sef la BMJ scrie: „Una dintre primele mele experiențe privind relația dintre revistele medicale și companiile farmaceutice a avut loc la începutul anilor 1980, după ce BMJ a publicat lucrări, care sugerau că un nou medicament antiinflamator nesteroidian, benoxaprofen, ar putea avea efecte secundare grave. Am fost vizitați de trei bărbați severi de la Eli Lilly, producătorii drogului. Tony Smith, redactorul adjunct, a condus întâlnirea și mi-a cerut să mă alătur lui. Bărbații, despre care îmi amintesc (probabil greșit) ca având dinți de aur, ne-au amenințat cu acțiuni legale, moment în care Tony a spus: „În acest caz, ne vedem în instanță”. Au dat înapoi în grabă și au cerut pur și simplu să poată publica un răspuns prompt (Richard Smith, Medical journals and pharmaceutical companies: uneasy bedfellows, BMJ. 31 mai 2003; 326(740: 1202–1205).
3. O revistă de top, Dialysis & Transplantation, a primit un articol în care autorul argumenta împotriva utilizării unei doze duble din produsul farmaceutic, Epogen, deoarece doza mare nu numai că este mai scumpă (10.000 USD – 12.000 USD per pacient anual, față de 5.000 USD – 6.000 USD), dar nu este mai bună decât doza obișnuită și mai puțin sigură. Lucrarea a fost acceptată prin procesul standard de evaluare inter pares, dar a fost respinsa de departamentul de marketing – revista avea contract de publicitate cu producatorul medicamentului. Ulterior, în urma protestelor, revista a revenit și a decis să publice articolul, dar autorul a refuzat (probabil, din cauza presiunilor exercitate asupra sa). La începutul anului 2007, FDA a stabilit că doza mai mare a fost într-adevăr mai puțin sigură decât doza standard din cauza creșterii ratei de accident vascular cerebral și atac de cord (Kent Sepkowitz, Under the Influence? Drug companies, medical journals, and money. Slate Magazine, Sept 10, 2007).
4. În septembrie 2018,profesorul de la Universitatea din Copenhaga, Peter Gøtzsche, unul dintre fondatorii Cochrane și director Cochrane Danemarca, a fost exclus (un vot strâns de 6 la 5) din Cochrane Collaboration. Profesorul Gøtzsche, fost angajat al industriei farmaceutice, se remarcase în ultimii ani prin virulența atacurilor sale împotriva industriei farmaceutice, calificând-o chiar într-o carte (Deadly Medicines and Organized Crime: How Big Pharma Has Corrupted Healthcare, 2013)drept „crimă organizată”. În 2018, el a scris un articol împotriva unei recenzii a Fundației Cochrane, recenzie care apăra eficacitatea și siguranța vaccinării fetelor tinere împotriva virusului HPV. El susține că toate studiile incluse în revizuirea Cochrane au fost finanțate de companii, denunțând legăturile unora dintre participanții la această revizuire, de colaborare cu industriile producătoare de vaccinuri si sublinia că luând în considerare doar studiile ale căror rezultate au fost publicate, autorii revizuirii au convenit să neglijeze jumătate din studiile efectuate asupra produsului (ale căror rezultate nu au fost publicate), făcând astfel jocul producatorilor.
Gøtzsche și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „cultura autoritară de sus în jos și un model de afaceri din ce în ce mai comercial” la Cochrane care „amenință obiectivele științifice, morale și sociale ale organizației”.
De ce am redataceste întâmplări? Pentru că s-a discutat foarte mult despre marketingul farmaceutic, despre influența Big Pharma asupra cercetării și practicii medicale, dar foarte puțin despre conflictul editorial al ziarelor și revistelor medicale.
Editorii de ziare/reviste medicale joacă un rol crucial în discursul științific. Ei triază manuscrisele și decid asupra celor care vor fi trimise pentru evaluări externe, sintetizează comentariile și decid ce lucrări vor fi publicate. Ei sunt persoanele care determină o cantitate substanțială din conținutul și concluziile a ceea ce apare în jurnalele lor, inclusiv selecția articolelor, conținutul articolului și articolele care au editoriale însoțitoare. Dacă autorii articolelor sunt obligați să raporteze relațiile financiare cu industria farmaceutică, pentru editori sau evaluatori nu există această cerință ceea ce lasă un câmp larg influențelor industriei. Pentru industrie, publicarea, în reviste de mare impact a rezultatelor favorabile, conferă prestigiu academic, poate accelera aprobarea reglementărilor, crește vânzările și crește prețul acțiunilor. Mai mult, în majoritatea țărilor, companiile pot face publicitate medicamentelor doar pentru medici, iar revistele medicale constituie mijloace eficente si legale. Pe de altă parte, revistele medicale pot supraviețui greu numai din abonamente. De aceea relația cu industria este esențială. Reviste medicale au un venit substanțial (mult peste cel din abonamente) de la companiile farmaceutice din achiziționarea de reclame, retipăriri, din sponsorizarea suplimentelor etc. Se crează legături, uneori, primejdioase sub mai multe forme:
a. Publicitatea
Jurnalele gratuite pentru medici depind complet de veniturile din publicitatea farmaceutică, dar si alte reviste medicale depind foarte mult de o astfel de publicitate. În 2002, BMJ USA, (tiraj 90 000 de exemplare) era plătită în întregime prin publicitate. Urmare a publicității, New England Journal of Medicine era trimis gratuit medicilor din spitale din Marea Britanie și JAMA către medici din Statele Unite (Richard Smith, Medical journals and pharmaceutical companies: uneasy bedfellows, BMJ. 31 mai 2003; 326/740. Într-o altă analiză, se afirma că în 2003, companiile de medicamente au cheltuit aproape jumătate de miliard de dolari pe publicitate în reviste medicale. Cele două reviste principale de medicină generală din Statele Unite – New England Journal of Medicine și Journal of the American Medical Association – au primit aproximativ 18 milioane de dolari, respectiv 27 de milioane de dolari în fiecare an pentru reclame afișate (Kent Sepkowitz, Under the Influence? Drug companies, medical journals, and money. Slate Magazine, Sept 10, 2007). Din 2012 până în 2018, potrivit EurosForDocs, jurnalele medicale și agențiile de comunicare, care influențează indirect și medicii, au primit 258 de milioane de euro de la companiile de medicamente. Journal international de médecine (JIM), al doilea cel mai citit jurnal medical de medici (250.000 de vizite pe lună), a primit 733.774 de euro de la industria farmaceutică, adică 122.296 de euro pe an. Daily doctor, ziarul cel mai citit de halatele albe (675.000 de vizite lunar, 48.000 de exemplare distribuite) a primit cel puțin 102.791 de euro pe an adică un total de 616.747 de euro donați de industria farmaceutică (Rozenn Le Saint, Médecine:la presse spécialisée sous la coupe de l’industrie pharmaceutique, Pharma Papers, 30 novembre 2018). Există și publicitate înșelătoare. Un studiu interesant, care datează din 1992, a examinat 109 de reclame pe pagină completă din 10 reviste medicale de top. Reclamele au fost trimise la evaluatori/ recenzenți specialiști independenți. Într-o treime dintre cazuri, doi sau mai mulți examinatori nu au fost de acord cu afirmația agentului de publicitate conform căreia medicamentul este „medicamentul de elecție”. În 40% dintre reclame, recenzenții au considerat că informațiile privind eficacitatea nu erau echilibrate cu cele privind efectele secundare și contraindicațiile. În general, recenzenții nu ar fi recomandat publicarea a 28% dintre reclame și ar fi necesitat revizuiri majore într-o treime (Wilkes MS, Doblin BH, Shapiro MF. Pharmaceutical advertisements in leading medical journals: experts’ assessments. Ann Intern Med 1992;116). Un studiu spaniol din 2003, a constatat că declarațiile promoționale făcute în aproape jumătate din aproape 300 de reclame examinate nu erau susținute de referința pe care o citau (Villanueva P, Peiro S, Librero J, Pereiro I. Accuracy of pharmaceutical advertisements in medical journals. Lancet. 2003;361: 27-32).
b. Comenzi de retiparire
Dacă apare un articol favorabil despre un medicament, compania farmaceutică respectiva își poate comanda mii și mii de reeditări pentru a le răspandi în procesul educației medicale și plătește jurnalului zeci de mii de dolari. Adam E Handel & all au studiat relația între retipăriri și finanțarea din industria farmaceutică, prin setarea articolelor de top după dimensiunea comenzilor de retipărire în șapte reviste din grupurile Lancet Group și BMJ Group în perioada 2002–2009. Inițial, au fost cuprinse mai multe reviste, dar editorul-șef al JAMA a explicat că informațiile solicitate erau private și nu vor fi comunicate nimănui, directorul general de la New England Journal of Medicine a spus că practica sa de afaceri exclude schimbul de date privind comenzile de retipărire, vicepreședintele publicației Annals of Internal Medicine a declarat că ar fi nevoie de prea multă muncă pentru a aduna datele. Rezultatele arată următoarele: comenzile medii de retipărire pentru cele șapte reviste au variat de la 3000 la 126350 exemplare. Comenzi mari de retipărire au fost finanțate de industria farmaceutică. Se crede că industria farmaceutică este cel mai mare cumpărător de retipăriri. După cadouri și mostre de medicamente, retipăririle sunt cea mai comună formă de material promoțional vehiculat printre medici de companiile farmaceutice (Adam E Handel & all., High reprint orders in medical journals and pharmaceutical industry funding: case-control study, BMJ 2012; 344: e4212). Companiile cumpără un număr mare de retipări ale studiilor favorabile. Uneori, vor cheltui mai mult de 1 milion de dolari pe reeditări ale unui singur studiu, iar marja de profit pentru editor este uriașă. Aceste retipăriri sunt apoi folosite pentru a comercializa medicamentele către medici, iar numele revistei de pe retipărire este o parte vitală a acestei vânzări.
c. Editarea de suplimente
Multe reviste medicale publică suplimente, de obicei, un volum de sine stătător, cu un singur subiect, și ele pot fi foarte profitabile. Este o practică curentă mai ales la manifestări științifice sponsorizate de companii farmaceutice. În general, cu cât calitatea științifică a suplimentului este mai slabă și cu cât este mai favorabilă companiei care îl finanțează, cu atât profitul este mai mare. Dacă un jurnal este dispus să publice fiecare lucrare prezentată la un simpozion, care a fost finanțat de o singură companie și care s-a ocupat de un singur medicament, atunci poate percepe o taxă substanțială. Adesea, anumite lucrări vor fi „fabricate de industrie” și vor fi publicate de mai multe ori. Dacă, totuși, revista dorește să analizeze fiecare studiu și să le ia numai pe cele care sunt originale și să treacă de revizuire, atunci taxa va fi mai mică sau se renunta la supliment. (Sismondo, S. „Ghost-management and gaming pharmaceutical knowledge”, în Gaming the metrics: misconduct and manipulation in academic research. Edit. M. Biagioli și A. Lippman, Cambridge, MA: MIT Press, 202. Dacă simpozionul este sponsorizat de o companie, lucrările finanțate de aceasta, publicarea lucrarilor tot de aceasta, iar lectorii plătiți regește tot de companie, pot să apară suspiciuni cu privire la adevărul științific.
d. Reclame deghizate în articole
Agenții de publicitate ai industriei farmaceutice ar prefera întotdeauna o acoperire editorială favorabilă unei reclame. Ei se pot oferi să cumpere publicitate dacă aceasta poate fi însoțită de mențiuni editoriale favorabile ale produselor lor. Astfel, includ în pachet scrisori către editor, opinii, editoriale etc., care, de regulă, nu sunt supuse regulilor de analiză. În continuare caută să publice reclame, care folosesc în mare parte cuvinte din materialul editorial. Multe reviste par să vândă spațiu publicitar pe această bază (Richard Smith, Medical journals and pharmaceutical companies: uneasy bedfellows, BMJ. 31 mai 2003; Richard Smith, Medical Journals Are an Extension of the Marketing Arm of Pharmaceutical Companies, PLOS Medicine, May 17, 2005; Matheson, A. Ghostwriting: the importance of the definition and its place in contemporary drug marketing.BMJ, 2016, 354).
e. Publicarea preferențială a studiilor finanțate de industrie
Revistele medicale sunt probabil mai utile companiilor farmaceutice pentru publicarea studiilor decât pentru publicitate. Un studiu randomizat, care este favorabil pentru un medicament, este un pas major în crearea „medicamentului de succes” pe care îl doresc toate companiile. Aceasta înseamnă că oamenii de marketing dintr-o companie farmaceutică vor fi adesea mai interesați de studiile clinice decât sunt cercetătorii. Ceea ce se întâmplă este că această invenție științifică majoră – studiul randomizat – este degradată din motive de marketing. Și revistele medicale fac parte din acest proces, deoarece ele sunt punctele de desfacere pentru aceste studii – iar impactul unui studiu este mult amplificat dacă este într-un jurnal important. Articolele publicate sunt adesea în mare parte creații ale companiilor, chiar dacă la autori se includ cercetători independenți. Studiile din industrie cu rezultate pozitive sunt suprareprezentate în revistele medicale, iar cele cu rezultate negative sunt subreprezentate, ceea ce duce la distorsiuni semnificative de publicare. Studiile din industrie sunt mai citate decât studiile non-industriale. Nivelul mai ridicat de citare poate fi pur și simplu rezultatul faptului că Big Pharma au resurse mult mai bune pentru promovarea propriilor studii decât au cercetătorii independenți. De exemplu, companiile angajează mii și mii de „lideri de opinie cheie” pentru a ține discursuri către medici, folosind prezentări de diapozitive pregătite, despre cercetări clinice recente(Moynihan, R., Key opinion leaders: independent experts or drug reps in disguise? BMJ, 2008, 336; Gorry, P. Medical Literature Imprinting by Pharma Ghost Writing: A Scientometric Evaluation, Proceedings of ISSI 2015Istanbul; Sergio Sismondo, Epistemic Corruption, the Pharmaceutical Industry, and the Body of Medical Science, Frontiers, 2021).
f. Plăți către editori, cooptarea editorilor în conducerea corporațiilor
Este o formă subtilă de influență. Jessica J Liu et all au analizat finanțarea de catre corporații a 52 de reviste medicale americane influente, în anul 2014. Din 713 editori, 361 au primit unele plăți generale, iar 139 au primit plăți pentru cercetare. Concluzia este că plățile din industrie către editorii de reviste sunt comune și adesea mari. Jurnalele ar trebui să ia în considerare impactul potențial al unor astfel de plăți asupra încrederii publicului în cercetările publicate (Jessica J Liu &all. Payments by US pharmaceutical and medicaldevice manufacturers to US medical journal editors: retrospective observational study, BMJ, oct. 2017, 359). Wong et all. au efectuat o analiză retrospectivă a plăților catre editori „de top” din SUA ai revistelor medicale foarte citate, din 2013 până în 2016.În 35 de reviste, 212 dintre 447 de editori „de nivel superior” au primit plăți asociate industriei (Wong VSS, Avalos LN, Callaham ML. Industry payments to physician journal editors, Peer J. Preprints, 2o17, 5).
O analiză realizată de BioPharma Dive a constatat că majoritatea celor din consiliile celor mai mari corporații din industria Pharma erau membri cu roluri duble. Astfel: Profesorul Robert J. Alpern, decan al Școlii de Medicină Southwestern (1998), decan al Școalii de Medicină de la Yale (2004), președinte al Societății Americane de Nefrologie (200, editor de reviste de specialitate, s-a alăturat consiliului de administrație al AbbVie în 2013. A primit compensație de 335.929 USD și acțiuni AbbViede4.294.612 USD. Peter McDonnell, director al Institutului Wilmer Eye de la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, care a făcut parte din consiliile editoriale a șase reviste de oftalmologie și era redactor șef medical al Ophthalmology Times era și director la Allergan și Actavis, a primit de la Allergan compensație de 449.941 USD și acțiuni de 735.307 USD. Tyler Jacks, profesor de biologie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și director fondator al Institutului David H. Koch pentru Cercetare Integrativă a Cancerului, co-editor fondator al Annual Review of Cancer Biology în 2017, era membru al consiliului de administrație al Thermo Fisher Scientific și Amgen, a primit compensație de la Amgende 343.998 USD și acțiuni Amgende 1.147.713 USD. Celebrul José Baselga, directorul medical al Centrului de Cancer Memorial Sloan Kettering din New York, redactor-șef la Cancer Discovery, cercetător recunoscut la nivel mondial, a demisionat după ce The Times și ProPublica au dezvăluit că nu și-a aratat legăturile cu industria în zeci de articole din jurnale. A primit venituri de aproape 2,9 milioane de dolari pentru participarea sa în consiliile de conducere ale marilor companii farmaceutice sau de dispozitive medicale (cum ar fi Bristol Myers Squibb sau Varian Medical Systems) (Andrew Dunn, Who are the 22 pharmaceutical board members who also lead healthcare nonprofits? BioPharma Dive, 2018; Charles Ornstein &Katie Thomas, Prominent doctors aren’t disclosing their industry ties in medical journal studies. And journals are doing little to enforce their rules, Fierce Healthcare Dec 11, 2018; Boris Hauray, Une médecine détournée? Influences industrielles et crise de confiance dans le domaine du médicament, Mouvements, 2019/2 (n. 98).
Dat fiind impactul fenomenului, începând cu 2010, World Association of Medical Publishers (WAME) și Committee on Ethics in Publications(COPE) au publicat numeroase recomandări privind conflictele de interese editoriale. Revistele medicale ar trebui să declare cât au primit ele în anul precedent de la compania care produce medicamentul sau dispozitiv aflat în discuție. Suma totală ar trebui să includă nu doar paginile de publicitate achiziționate, ci și alte moduri cum ar fi, cumpărarea de retipăriri și suplimente pentru jurnal. Dacă o societate profesională sponsorizează jurnalul, ar trebui menționate și relațiile sale financiare cu companiile de medicamente. Cu toate acestea, doar puține dintre revistele biomedicale de mare impact au politici editoriale clare privind conflictele de interese. Dacă le au, încearcă să le facă cât mai puțin cunoscute și accesibile cititorilor. Revistele și editorii tac cu privire la aceste aranjamente financiare. Când este publicat un articol care arată un anumit medicament în mare avantaj terapeutic, cititorul poate afla (nu întotdeauna) multe despre autor, dar nimic – absolut nimic – nu este dezvăluit despre revista medicală în sine. Mai mult, încearcă să ocolească politicile editoriale proprii. De exemplu: în noiembrie 2021, New England Journal of Medicine (NEJM) a publicat „ Reducing the debate on drug prices – cost-effectiveness analysis should now be used to set the price of pharmaceuticals?” autori Peter J. Neumann, Joshua T. Cohen și Daniel A. Ollendorf. Ei susțin că prețul potrivit „este prețul unui medicament bazat pe valoare, măsurata în mod corespunzător. Dacă plătim mai mult, unele dintre aceste resurse ar fi putut fi cheltuite mai bine în altă parte pentru a îmbunătăți sănătatea. Daca plătim mai puțin… pot fi afectați negativ pacienții de astăzi (de exemplu, companiile pot părăsi piața, lăsând pacienții cu alternative mai puțin eficiente) și ar putea să nu stimuleze dezvoltarea de noi medicamente în zonele în care este cea mai necesară. Prețurile bazate pe valoare, bazate pe analiza cost-eficacității nu vor fi cele mai mici prețuri, dar vor ajuta societatea să-și cheltuie resursele mai eficient pentru a îmbunătăți sănătatea”. La aceste afirmații au reacționat, într-un articol din mai 2022, Martin F. Shapiro (profesor de medicină la Weill Cornell Medical College, profesor emerit și fost șef al diviziei de medicină internă și cercetare a serviciilor de sănătate de la UCLA) și Sidney M. Wolfe (medic internist și fondator al Public Citizens Health Research Group). Aceștia se întreabă „Sunt revistele medicale surse de încredere de informații obiective sau, uneori, acționează pentru niște bani pentru industria farmaceutică și alte interese?”. În continuare, se arată „Acest comentariu din NEJM reflectă perspectiva producătorilor de produse farmaceutice, ale căror creșteri de preț depășesc în mod regulat rata inflației și creșterea efectivă a costurilor de producție și distribuție. Prețurile bazate pe valoare justifică prețuri mai mari, legându-le de plata maximă pe care un individ (sau un asigurător sau un guvern) este dispus să o facă… pentru valoarea pe care pacienții o atribuie efectului său” – cum ar fi valoarea economică de ani de viață câștigați în urma tratamentului și, de asemenea, pentru ceea ce o companie farmaceutică descrie drept „investiția necesară pentru a finanța cercetarea și dezvoltarea ulterioară”. Shapiro și Wolfe constată că în versiunea print a NEJM nu sunt precizate conflictele de interese. Căutând cu migala pe site-ul revistei (cea ce un cititor obișnuit nu face) au descoperit că Neumann are 12 dezvăluiri financiare legate de companii cu interese evidente în stabilirea prețurilor medicamentelor, Ollendorf – 4 conflicte similare, iar Cohen a avut 48 (Martin F. Shapiro & Sidney M. Wolfe, NEJM, other journals: provide more transparency about conflicts of interest or don’t publish conflicted articles, STAT news, 19 mai 2022).
În loc de concluzii un citat din cartea lui Richard Smith The Trouble with Medical Journals: „Într-un sens toate revistele sunt cumpărate – sau cel puțin folosite cu inteligență – de industria farmaceutică. Industria domină îngrijirea sănătății, iar majoritatea medicilor au primit vinuri și au luat masa platita de ea. Prin urmare, nu este surprinzător că și revistele medicale să fie puternic influențate de industrie. Dar îngrijirea sănătății, medicii, jurnale și industria farmaceutică ar beneficia cu toții, daca relațiile ar fi mai puțin obscure și ținute cat mai la distanță de afaceri.”
P.S. Cei care vor avea rabdare să citească prezenta notiță (poate prea lunga și uneori plictisitoare) vor înțelege de ce, în pandemia COVID-19, din cele peste 400.000 de articole publicate și indexate în baza Scopus, multe sunt maculatură, iar puține, foarte puține, neașteptat de puține, abordează o teză contrară opiniei oficiale și implicit a industriei farmaceutice. De exemplu, legat de vaccinurile anti-COVID, care au fost declarate „eficiente și sigure”, cu efecte secundare minore și fără repercursiuni pe termen lung, cenzura editorilor corelat cu presiunea companiilor producătoare au determinat cercetătorii (care aveau nevoie de articole publicate pentru promovare sau pentru a obține finanțarea cercetării) să nu fie interesați de acest subiect sau dacă l-au abordat să-și „coafeze” rezultatele. De aceea nu știm mare lucru despre aceste „pete albe” și nu avem o explicație a sindromului morții subite la persoane sănătoase vaccinate fapt ce lasă loc speculațiilor.
sursă foto: rollingstone.com
Dr. Vasile Astărăstoae
#bigpharma #astarastoae
https://www.activenews.ro/opin....ii/Dr.-Vasile-Astara
Respect!
Kommentar
Delen
The Super Bowl is achieved. But that doesn’t suggest that “Rocket League’s” football mode wishes to be.
https://www.lolga.com/
Respect!
Kommentar
Delen
Amarose Skin Tag Remover works by chasing after to the supporting of the disfigurement (skin tag or mole). The serum is conveyed utilizing premium overhauls like Sanguinaria Canadensis and Zincum Muriaticum. Sanguinaria Canadensis is a making, herbaceous plant found in North America. It has been used in manages any outcomes concerning unequivocally various years. It is a fundamental part in Amarose Skin Tag Remover, which supports white platelets to kill a blemish. Zincum Muriaticum is a mineral found in the Earth's packaging, having antimicrobial and sanitizer properties. A solid skin upsetting effect structures scabs on the body any spot applied and begins recovering. Amarose Skin Tag Remover is a for the most part ordinary recipe confusing to be used on any piece of the body. Essentially something different by and large, you will drop by results quickly.
https://www.facebook.com/amaroseskintagremover/
https://amaroseskincream.mystrikingly.com/
https://lexcliq.com/amarose-sk....in-tag-remover-pros-
https://bumppy.com/tm/read-blo....g/106771_amarose-ski
https://techplanet.today/post/....amarose-skin-tag-rem
https://www.scoop.it/topic/ama....rose-skin-tag-remove
https://getinkspired.com/en/st....ory/275061/amarose-s
https://getamaroseskintagremover.company.site/
Respect!
Kommentar
Delen
Showing 7173 out of 7437