লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
আবিষ্কার করুন পোস্ট
To Make Your Animal Crossing: Happy Home Paradise Character Look Even Better | #animal Crossing Bells
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
When it comes to air dribbling almost every rugby league player makes at least one of these 15 mista | #rocket League Items For Sale
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
How do I reset my Canon printer to factory settings? | #how do I reset my Canon printer to factory settings?
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
Escorts In Jaipur | #jaipur escort
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
The health of the joint hair appears to be in satisfactory condition result of the weight of my hair | #wholesale hair
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
Ursula von der Leyen, liderul european controlat de americani!
Le Courrier des Stratèges comentează că Ursula von der Leyen a scăpat de sub control pentru europeni. Tocmai a propus ca Ucrainei și Moldovei să li se permită să solicite aderarea la UE. Acest lucru este absurd, având în vedere situația în care războiul din Ucraina a aruncat UE. Dar nimic nu pare să oprească o femeie mistuită de ambiție, care se plimbă prin valea scandalurilor ca un funambulist pe sârmă și care acumulează încălcări ale tratatelor europene.
Cine va aduce cu picioarele pe pământ un președinte al Comisiei care a decolat complet? Problema este că această femeie este bine controlată de americani, al căror executor zelos a devenit pentru proiectul pe care aceștia îl urmăresc de mult timp: de-europenizarea proiectului european pentru a-l transforma într-o extensie a Statelor Unite, scrie publicatia mentionata.
Ursula von der Leyen este o femeie periculoasă. Pentru că nu-și cunoaște limitele. Și pe bună dreptate, a reușit în toate. Președinta Comisiei Europene provine dintr-o familie din marea burghezie aliată cu aristocrația europeană, iar strămoșii ei se numără, de asemenea, printre fondatorii Statelor Unite. După o carieră la Bruxelles, tatăl ei, Carl Albrecht, a devenit o figură cheie în CDU în Saxonia Inferioară: acest lucru i-a permis fiicei sale să intre mai târziu în politică ea însăși, după ce și-a crescut cei șapte copii și a susținut o teză - pentru care a fost ulterior acuzată de plagiat.
Alte vedete în ascensiune ale CDU nu au supraviețuit unor astfel de acuzații, cum ar fi Karl-Theodor von Guttenberg, care a fost predecesorul de scurtă durată al Ursulei von der Leyen la Ministerul Apărării. Dar Ursula, "Uschie", așa cum o numesc cei care nu o plac, pare invulnerabilă. A fost, din toate punctele de vedere, un ministru al apărării prost (și Angela Merkel a pus-o acolo pentru a-i limita ambiția); dar nu a fost niciodată deranjată de contractele McKinsey privind reforma Bundeswehr. În mod similar, în timp ce suspiciunile planează asupra modului în care a fost încheiat contractul UE cu Pfizer, Ursula von der Leyen pare să fi scăpat până acum de acuzații.
Ursula von der Leyen este încrezătoare pentru că a făcut carieră în inima rețelelor transatlantice. Când era studentă la LSE, potrivit biografilor săi, Daniel Goffart și Ukrike Demmert, a luat numele uneia dintre bunicile sale, americanca (Rose Ladson). Proiecția ei "americană" a fost întărită de un sejur în California. Protecția sa în cadrul NATO a fost cea care a salvat-o de la fiascoul de când era ministru al Apărării. "Uschie" a intrat de timpuriu în vizorul lui Klaus Schwab, vrăjitorul de la Davos, și a avut suficientă energie pentru a se propulsa în consiliul de administrație al Forumului Economic Mondial.
Ursula von der Leyen a fost aleasă la limită în fruntea Comisiei Europene și este apreciată în diverse feluri la Bruxelles. Dar ea are profilul ideal pentru a completa actuala ambiție americană de a supune Uniunea Europeană politicii americane. Ursula von der Leyen s-a dus singură să discute despre sancțiunile împotriva Rusiei chiar înainte de războiul din Ucraina. Ea a făcut presiuni pentru livrări de arme. Acum, ea pledează pentru aderarea Ucrainei și a Moldovei la UE. Se poate presupune că, atâta timp cât vor putea, americanii îl vor proteja pe Uschie de prea multă atenție din partea presei.
Se ridică o întrebare. Cine va crede povestea că Ursula von der Leyen a intrat în buzunarul lui Macron pentru că l-a impresionat în timpul unei vizite la Salonul aeronautic de la Paris? Și-a dat seama președintele francez, în 2019, că era pe cale să împingă candidatura unui ”atlanticist” convins, care avea profilul ideal pentru a finaliza de-europenizarea proiectului european?
#ursula #ue
https://www.ziuanews.ro/dezval....uiri-investigatii/ur
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
Documentul secret din martie 1991 care confirmă că NATO nu s-a ținut de cuvânt cu Rusia (fosta URSS)!
Ideea că Uniunea Sovietică a fost păcălită în 1989-90 se află în centrul confruntării Rusiei cu Occidentul. Confruntarea actuală dintre Rusia și Occident este alimentată de multe nemulțumiri, dar cea mai mare este credința de la Moscova că Occidentul a păcălit fosta Uniune Sovietică încălcând promisiunile făcute la sfârșitul războiului rece din 1989-1990 că NATO nu se va extinde spre est.
În celebrul său discurs din 2007 la Conferința de Securitate de la München, Vladimir Putin a acuzat Occidentul că a uitat și încălcat asigurările, călcând în picoare dreptul internațional. Teoria trădării nu se limitează la Putin, ci a fost susținută și de Boris Elțin la mijlocul anului 1995, chiar în interiorul elitei politice ruse.
Actualmente Rusia contează cu disperare pentru aceasta teorie deoarece alimentează neîncrederea, alimentează cinismul Rusiei cu privire la dreptul internațional și este motivul central din spatele proiectelor de tratate de securitate ale Rusiei care cer o inversare a extinderii NATO. Cestiune care urmează să fie discutată la primul Consiliu NATO-Rusia.
O nouă carte, Not One Inch: America, Russia, and the Making of the Cold War Stalemate, a istoricului Mary Elise Sarotte, prezintă toate discuțiile private din cadrul alianței occidentale cu Rusia despre extindere și dezvăluie Rusia ca fiind neputincioasă, pentru a încetini efectul extinderii ușii NATO. Autorul concluzionează că acuzația de trădare este neadevărată din punct de vedere tehnic, dar are un adevăr psihologic.
Care este temeiul plângerii?
La acest nivel, lucrurile s-au concentrat atât pe angajamentele verbale luate de secretarul de stat american James Baker sub președintele George HW Bush, cât și pe termenii unui tratat semnat la 12 septembrie 1990, tratat care stabilea modul în care trupele NATO ar putea opera pe teritoriul fostei Germanii de Est. Putin susține că Baker, într-o discuție din 9 februarie 1990 cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov, a promis că NATO nu se va extinde spre est dacă Rusia acceptă unificarea Germaniei.
A doua zi, cancelarul Helmut Kohl, ambiguu cu privire la rămânerea Germaniei în NATO după unificare, i-a mai spus lui Gorbaciov „în mod firesc, NATO nu și-ar putea extinde teritoriul până la actualul teritoriu al RDG". Promisiunea a fost repetată într-un discurs al secretarului general al NATO din 17 mai, promisiune citată de Putin în discursul său de la Munchen. În memoriile sale, Gorbaciov a descris aceste asigurări ca fiind momentul care a deschis calea unui compromis asupra Germaniei.
Aceste promisiuni au fost trecute într-un document secret din 6 martie 1991 dovedește că Rusia a fost păcălită, înșelată și mințită. Se pare că Rusia a intuit implicațiile acordului din 1990 pentru țările din Pactul de la Varșovia. Deoarece mulți factori de decizie ruși s-au opus, concesiunilor făcute la acea vreme de Gorbaciov, în parte din cauza implicațiilor pentru Europa de Est. Rusiei i s-au oferit asigurări verbale cu privire la limitele expansiunii NATO, dar nicio garanție scrisă. În martie 1991, premierul UK John Major, de exemplu, a fost întrebat de ministrul sovietic al apărării, mareșalul Dmitri Yazov, despre interesul Europei de Est de a adera la NATO. Major, potrivit jurnalelor ambasadorului britanic la Moscova, Rodric Braithwaite, l-a asigurat că „nu se va întâmpla niciodată așa ceva".
În 1993, Boris Elțin, dorind ca Rusia să se alăture NATO, i-a scris președintelui Bill Clinton pentru a argumenta că orice extindere ulterioară a NATO spre est a încălcat spiritul tratatului din 1990. Departamentul de stat al SUA, indecis la acea vreme cu privire la chemarea Poloniei de a se alătura NATO, a fost atât de sensibil la acuzația de trădare încât oficialii din epoca Clinton au cerut chiar ministerului german de externe să raporteze asupra fondului plângerii. Asistentul principal al ministrului german de externe a răspuns în octombrie 1993 că plângerea este greșită în mod oficial, dar putea înțelege „de ce Elțin credea că NATO s-a angajat să nu depășească limitele sale din 1990".
Rusia a sancționat la un moment dat extinderea NATO
În 1997, la momentul actului fondator NATO-Rusia, un tratat menit să creeze o nouă relație între alianță și Rusia, ministrul de externe Evgheni Primakov a ridicat din nou „afacerea dublă" a lui Baker cu 6 ani mai devreme. Aceasta l-a determinat pe secretarul de stat al SUA de atunci, Warren Christopher, să solicite un raport intern asupra revendicării. Raportul a făcut o distincție între comentariile secundare făcute de politicieni germani, precum Hans-Dietrich Genscher, care exclud extinderea NATO și ceea ce a fost convenit în textul tratatului.
În august 1993, Elțîn, în discuții cu liderul polonez, Lech Wałęsa, a recunoscut dreptul Poloniei de a se alătura NATO, concesie care i-a lăsat uluiți pe colegii săi. Mai formal, Rusia a făcut același lucru cu Actul fondator al NATO- Rusia în 1996. Sarotte susține că Washingtonul și-a câștigat bătălia pentru putere în privința extinderii, dar într-un mod care a dus la confruntare, nu la cooperare, cu Moscova. Tot el susține că ar fi putut exista o alternativă.
La acea vreme Rusia s-a prezentat ca un potențial partener de încredere al NATO, dar SUA au văzut întotdeauna acest lucru ca pe o fantezie care ar paraliza alianța. SUA au preferat adesea să devieze decât să respingă. Administrația americană din 1993 ar fi putut întârzia expansiunea NATO, dar susținătorii care au văzut-o ca pe un drept democratic al țărilor fostului Pact de la Varșovia, au câștiga în fața celor care susțineau că ar slăbi atât sprijinul Rusiei pentru controlul armelor, cât și forțele de reformă din interiorul Rusiei.
Economia și politica Rusiei erau în ruine la începutul anilor 90. Iar cartea „Not One Inch" detaliază modul în care deschiderea Rusiei față de expansiunea NATO a influențat adesea nivelul de sprijin financiar oferit de SUA sau Germania, sprijin pe care niciuna dintre părți nu l-a descris drept mită. Astfel sume au fost "topite" de corupția rusă încât o mare parte din acești bani au dispărut de îndată ce au fost transferați.
Marian Gârleanu
#nato #rusia
https://www.ziuanews.ro/dezval....uiri-investigatii/do
লাইক
মন্তব্য করুন
শেয়ার করুন
Showing 7271 out of 7459