Ce se petrece? Dă înapoi Marea Resetare?
Mașinăria de propagandă occidentală pare că își schimbă toate reglajele din mers. Dacă am fi în 1989, am spune că „trece de partea poporului”.
A fost mai întâi schimbarea de ton privind Războiul din Ucraina.
Presa mainstream a început să recunoască o altă realitate decât cea pe care a prezentat-o luni în șir: armata rusă deține o superioritate zdrobitoare în teren și este pe cale să câștige războiul, iar colosalele ajutoare militare și financiare ale Occidentului se pierd fără urmă și fără efect.
Pare să fi venit acum rândul utopiilor ideologice care stau la temelia Marii Resetări să fie desființate.
În foarte stângistul ziar americanNewsweek a apărut alaltăieri un editorial devastator care pornește de la protestele agricultorilor olandezi pentru a ajunge rapid la esența crizei actuale: ruptura dintre clasele conducătoare și popoarele lor.
Multe sunt meritele acestui articol al lui Ralph Schoellhamer, pe care nu mă feresc să îl numesc excepțional.
Unul dintre ele este teribilul avertisment că, de dragul unor scopuri ideologice, poate fi distrusă întreaga civilizație occidentală.
Al doilea merit este că scrie negru pe alb și apăsat că aceste găselnițe ideologice – cum este schimbarea climatică – nu se bazează pe nici o dovadă științifică, fiind prin urmare niște utopii sinucigașe.
Găsim aici și o menționare a modului în care a fost folosită politic pandemia COVID pentru a interzice protestele, a controla masele și a grăbi agenda Marii Resetări.
Celor care ar fi tentați, în mod firesc poate, să comenteze că nu se face primăvară cu un articol, le răspund că nu este vorba doar de acest articol (repet, realmente excepțional): în toată presa mainstream se constată o înmulțire semnificativă a pozițiilor critice la adresa țelurilor Marii Resetări, a arhitecților și zidarilor ei.
Cum presa aceasta este în continuare controlată strâns de corporații angrenate până deunăzi în aceeași fantasmagorică operă de Distrugere și Reconstrucție (Build Back Better) ca și politicienii, ideologii și miliardarii din spatele lor, este greu de crezut că această schimbare de ton este rezultatul unei „eliberări de conștiință” spontane a ziariștilor din marile trusturi.
Logica ne spune că este vorba, mai degrabă, de o indicație DICTATĂ de sus.
Cât de SUS, e greu de spus. După cum sunt greu de apreciat semnificațiile acestei metamorfoze și efectele ei asupra agendei elitelor mondiale.
Dă înapoi Marea Resetare? Își schimbă chipul și strategia? Încearcă să treacă de partea poporului, încercând să-l facă părtaș/complice? Este o manevră de diversiune, un hocus pocus mediatic care să distragă atenția de la alte manevre încă și mai toxice? Asistăm la o luptă intestină în rândul globaliștilor, așa cum o indică pozițiile recente ale lui Henry Kissinger șiJoseph Stiglitz?
Un lucru este cert: actualele mișcări sociale din Olanda împotriva Dictaturii Climatice, după cele înregistrate împotriva Dictaturii COVID în întregul Occident, nu sunt inutile.
Dictatura nu este o fatalitate. Omenirea nu este condamnată fără speranțe. Dimpotrivă, oamenii pot și au datoria să lupte pentru Libertatea lor.
Orice reacție de împotrivire îi sperie pe Marii Resetatori. Îi face să își realizeze condiția precară: lupta cu propriul popor este riscantă și poate sfârși rău. De cele mai multe ori, în băi de sânge.
O revoltă populară a clasei muncitoare împotriva elitelor și a valorilor lor se află în curs de desfășurare și se întinde în toată lumea.
Se înregistrează o rezistență tot mai mare din partea claselor de mijloc și de jos împotriva a ceea ce Rob Henderson a numit „credințele de lux” ale elitelor, în timp ce oamenii obișnuiți percep tot mai clar răul pe care aceastea îl provoacă lor și comunităților lor.
Primele semne ale acestei revolte populare au apărut în februarie, când Canadian Trucker Convoy i-a opus pe șoferii de camioane din clasa muncitoare „clasei purtătorilor de laptop” care dorea să impună măsuri COVID-19 tot mai restrictive.
Ați văzut aceste semne și în victoria guvernatorului statului Virginia, Glenn Youngkin, care s-a prezentat în campania electorală ca un apărător al drepturilor pe care părinții trebuie să le aibă în educația copiilor și care a câștigat zdrobitor la periferii și în zonele rurale.
Puteți vedea aceste semne și în susținerea tot mai mare a alegătorilor americani hispanici pentru Partidul Republican, care se poziționează tot mai mult ca anti-progresist și pro-clasa muncitoare.
Cea mai recentă manifestare este cea din Olanda, sub forma protestelor agricultorilor împotriva noilor reglementări de mediu care îi vor ruina.
Peste 30.000 de agricultori olandezi s-au ridicat pentru a protesta împotriva guvernului, ca urmare a noilor limite de azot care îi obligă să reducă radical emisiile de azot cu până la 70% în următorii opt ani.
Aceasta i-ar forța pe agricultori să folosească mai puține îngrășăminte și chiar să reducă numărul șeptelului.
În timp ce marile ferme au posibilitățile ipotetice de a îndeplini aceste obiective și pot trece la îngrășăminte fără azot, acest lucru este imposibil pentru micii agricultori, care au cel mai adesea asociații familiale.
Noile reglementări de mediu sunt atât de extreme încât ar obliga numeroase persoane să pună lacătul pe fermele lor, inclusiv unele care fac această meserie de trei sau patru generații.
În semn de protest, agricultorii blochează drumurile și refuză să își mai livreze produsele lanțurilor de supermarketuri.
Acest lucru a dus la penurii grave, în special de ouă și lapte printre alte produse alimentare.
Însă efectul va fi unul global. Olanda este al doilea mare exportator agricol mondial, după Statele Unite, ceea ce face din țara cu aproximativ 17 milioane de locuitori o superputere alimentară.
Date fiind lipsurile de produse alimentare deja existente pe plan mondial, rolul agricultorilor olandezi în cadrul lanțului mondial de aprovizionare nu a fost niciodată mai important ca acum.
Dar dacă credeți că guvernul olandez ține cont de asta și își ia toate măsurile pentru a asigura ca oamenii să aibă ce să pună pe masă, vă înșelați.
Între securitatea alimentară și lupta împotriva „schimbării climatice”, guvernul olandez a optat în favoarea celei din urmă.
Cel mai frustrant este că guvernul este perfect conștient că ceea ce le cere agricultorilor îi va lăsa pe mulți dintre ei fără mijloacele de a-și mai câștiga existența.
De fapt, inițial, guvernul avea de gând să aplice aceste măsuri într-un ritm mult mai lent – până când un proces intentat de grupările ecologiste în 2019 a determinat o accelerare a agendei.
Reacția membrilor din sectorul agricol a fost masivă și continuă din 2019 încoace, însă apariția pandemiei de COVID-19 a permis guvernului premierului Mark Rutte să interziscă manifestațiile în 2020 și 2021.
Odată cu reluarea protestelor anul acesta, autoritățile au trecut și ele la o atitudine mai agresivă. S-au înregistrat arestări și chiar focuri de armă trase de poliție, dintre care unul a fost foarte aproape de a ucide un protestatar de 16 ani.
Majoritatea olandezilor simpatizează cu agricultorii, nu cu guvernul. Sondajele actuale arată că Partidul Fermierilor, format cu doar trei ani în urmă, ca reacție la noile reglementări, ar câștiga 11 locuri în Parlament, dacă alegerile ar avea loc astăzi (în prezent, nu deține decât un loc).
În plus, Uniunea Pescarilor Olandezi s-a alăturat public protestelor, blocând porturile cu nave de pescuit și afișând pancarte pe care scrie: „Eendracht maakt Kracht” („Unirea face puterea”).
În timp ce olandezii obișnuiți sunt de partea agricultorilor, elitele olandeze se comportă cam la fel cum au făcut-o în Canada sau în Statele Unite. Și nu doar elitele din guvern.
Presa refuză până să și relateze despre manifestații și, atunci când o face, îi numește pe agricultori extremiști.
De unde această ruptură?
Orice sondaj serios din redacțiile europene, din Germania până în Olanda, arată că schimbarea climatică este un subiect mai important pentru ziariști decât pentru oamenii de rând.
Asta nu înseamnă că cetățeanul obișnuit nu este interesat de schimbările climatice, ci doar că are bunul simț de a înțelege că distrugerea fermei lui pentru ca obiectivele climatice să fie atinse în 2030 în loc de 2035 nu va influența în mod real clima planetei.
La urma urmei, Olanda nu reprezintă decât 0,46% din emisiile mondiale de CO2, și deși o reducere ar fi de dorit, ea nu ar fi decisivă în lupta contra schimbării climatice în următorii opt ani.
Poate că asta dă satisfacție elitelor, dar face și ca mari părți din populație să își vadă nivelul de trai prăbușindu-se și existența economică pusă în pericol de Stat pentru rațiuni ideologice.
Occidentul se află în prezent într-o situație critică, din cauza faptului că obiectivele ideologice sunt puse în aplicare pe seama claselor de mijloc și de jos.
Fie că e vorba de șoferii de camioane din Canada, de agricultorii din Olanda, de companiile de petrol și gaze din SUA, ideologia, iar nu știința sau dovezile clare, este cea care dictează agenda, răsplătind elitele și sărăcind clasa muncitoare.
Până la urmă, există riscul ca politicile climatice să facă din Europa ce a făcut marxismul din America Latină. Un continent, unde există toate condițiile pentru o prosperitate generală și un mediu sănătos, va sărăci și se va ruina din niște motive ideologice.
Când se va trage linie, și oamenii și climatul se vor afla într-o situație mai proastă decât în prezent.
https://www.activenews.ro/opin....ii/Ce-se-petrece-Da-
