O analiză pe înțelesul tuturor a actualei crize mondiale și a perspectivelor sale sumbre, realizată de James Richards pentru DailyReckoning.

Patruzeci la sută dintre mărfurile destinate Statelor Unite ajung prin porturile Los Angeles și Long Beach. În larg, sunt mii de containere pline pe nave care așteaptă să intre. Câte containere sunt porturile capabile să descarce într-o zi normală?

Noi containere continuă să sosească. Au loc sosiri zilnice. Când vor fi eliminate aceste restanțe din lanțul de aprovizionare?

Răspunsul este: NICIODATĂ. Dacă sunt mai multe containere decât pot fii descărca și restanțele cresc, situația nu se va rezolva niciodată.

Să spunem totuși că de acum încolo nu vor mai sosi alte nave cu containere noi. Tot ar fi nevoie de 30 de zile pentru a descărca toate navele care așteaptă în larg.

Apropo, 30 de zile înseamnă intrarea în febra Crăciunului și a celorlalte sărbători din Decembrie.

Iar descărcarea containerelor în California este abia începutul lanțului de aprovizionare. Trebuie să le sui în trenuri sau camioane și să le transporți la un centru de distribuție. Iar de acolo, să le sui în alte camioane care să le ducă la magazine.

Dar stați așa: există și o lipsă de camioane. Aceasta este o mare parte a problemei lanțului de aprovizionare. Dacă poți să descarci marfa în port dar nu o poți transporta din cauza lipsei camioanelor, la ce folos?

Deci situația nu se ameliorează. Este probabil eufemismul anului.

Ați auzit probabil vorbindu-se și de o penurie a semiconductorilor. Însă, nu aveți nevoie de un calculator, deci care e problema?

Ei bine, nu. Există semiconductori peste tot. Aveți semiconductori în frigider, în mașina de spălat vase, în sistemul audio-video de acasă etc.

Cert este că suntem puternic dependenți de lanțurile de aprovizionare vulnerabile care acum sunt pe cale să se prăbușească.

Ceva radical trebuie să se petreacă. Va trebui să încetăm să importăm aceste mărfuri. Iar China ne poate obliga să facem asta, însă nu din aceste motive...

China a adoptat politica zero COVID. Aceasta înseamnă că nu vor mai tolera nici măcar un caz de infectare. Dacă apare chiar și un singur caz, vor lua măsuri extreme. Și chiar asta fac.

Însă vorbim despre o țară de 1,4 miliarde de locuitori. Este a doua economie ca mărime din lume. Zero cazuri de COVID? Scuze, dar așa ceva este nerealist. Nu poți să ai zero cazuri de COVID.

Politica aceasta este sortită eșecului. Numeroase dovezi indică faptul că lockdown-urile nu funcționează. Măștile nu funcționează. Virusul se duce unde vrea el. Își va urma cursul și apoi va dispărea, indiferent de acțiunile noastre.

Dar ce se întâmplă dacă ai decis că trebuie să ai zero cazuri de COVID? Atunci îți vei închide economia, sau părți din economie, orașe, noduri comerciale, rețele de transport, fabrici, mai mult sau mai puțin aleator.

Acest lucru, în mod evident, reduce producția economică, dar și rupe lanțul de aprovizionare.

Ce se întâmplă dacă un puseu al epidemiei duce la închiderea unei fabrici? Sigur, e rău pentru fabrică. Dar dacă fabrica este un furnizor important de produse intermediare pentru o altă fabrică, iar aceasta nu se închide?

Ghici ce? Cealaltă fabrică va rămâne fără activitate pentru că nu primește produsele intermediare.

Închiderile se răspândesc ca o epidemie, iar acesta este un element cheie. Comerțul mondial este un sistem complex și dinamic. În circumstanțe normale, el este foarte eficient.

Însă, noi știm că sistemele complexe și dinamice au nevoie de foarte puțin pentru a fi perturbate. Un singur eveniment mărunt undeva în sistem poate provoca pană în tot sistemul.

De altfel, avem mai multe evenimente care se produc, nu doar unul singur, și ele nu sunt deloc mărunte. Așadar, nici o surpriză că sistemul se blochează.

China trece în prezent printr-o gravă penurie de energie. Peste 50% din producția sa totală de energie provine de la centralele sale pe cărbune. Iar cea mai mare parte de cărbune a Chinei provine din Australia.

Însă China a declanșat un război comercial cu Australia, deoarece Australia a cerut o anchetă independentă pentru a se stabili originea virusului care a provocat COVID, lucru cu care China nu a fost de acord.

Rezultatul? Penurie de cărbune în China.

Atunci, ce a făcut China? A introdus controlul prețului cărbunelui.

Dar noi știm cu toții că controlul prețurilor nu funcționează: este un principiu economic elementar. Când plafonezi prețul cărbunelui, obții mai puțin cărbune.

Penuria de cărbune nu dispare, iar China încearcă să facă față dirijând electricitatea către zonele rezidențiale și către zonele foarte populate.

Lucru de înțeles, deoarece Partidul Comunist Chinez nu dorește ca oamenii să înghețe pe întuneric. Ar fi rețeta perfectă pentru tulburări sociale.

Însă, dacă există o penurie de energie și puținul pe care îl ai îl dirijezi către cetățeni, din motive politice, atunci cine este lipsit? Răspuns: fabricile.

Închizi de pildă oțelăriile, ceea ce provoacă o nouă perturbare în lanțul de aprovizionare. Efectul se propagă.

Una dintre industriile importante ale Chinei este cea de extragere a litiului. Ei bine, dacă oprești exploatarea minieră pentru că nu ai suficient cărbune pentru a produce suficientă electricitate, de unde poți procura litiul cu care să produci bateriile pentru a construi o nouă Tesla?

Răspunsul este că nu poți. Lista de așteptare pentru o Tesla este de circa șase luni. Nu voi intra într-o dezbatere despre mașinile Tesla, însă dacă vă doriți una să nu credeți că o veți avea prea repede.

Când aduni toate acestea și tragi linie, constați că ai o mare problemă.

Am stat recent de vorbă cu un președinte director general de la o mare companie. A spus:

„Jim, ce trebuie să înțelegi este că am avut nevoie de 30 de ani să construim lanțurile de aprovizionare. Le-am aruncat în aer în trei ani, începând cu 2018, și ele nu pot fi asamblate la loc. Este un fel de Hopa Mitică. Ar fi nevoie de cel puțin 10 ani pentru a reconstrui lanțurile de aprovizionare, dacă nu dorim să renunțăm la China și la globalizare.”

Să nu credeți așadar că toate acestea se vor încheia curând.

Germania este un alt exemplu. Din cauza presiunii grupurilor ecologiste, Germania a renunțat la minele sale de cărbune și la centralele sale nucleare. Ghici ce?

Germanii vor îngheța pe întuneric iarna asta deoarece sunt total dependenți de gazul natural, care, apropo, este un combustibil fosil. Nu pot conta pe energia eoliană și solară, deoarece aceasta este intermitentă și nu poate face față cererii.

Vladimir Putin controlează robinetul gazoductelor. Și îl manipulează cu mare abilitate. El spune:

„Vreți gaze naturale? Pregătiți-vă să îmi plătiți mulți bani, sau nu o să primiți deloc.”

Acest lucru va lovi grav producția industrială a Germaniei, care a luat-o deja în jos. Din nou, acest lucru va afecta noi lanțuri de aprovizionare.

Acum, să analizăm rolul obligativității vaccinării în perturbările lanțurilor de aprovizionare.

Administrația Biden face presiuni mari pentru impunerea obligativității vaccinării. Există de asemenea multe acte normative pentru obligativitatea vaccinării la nivelul statelor și orașelor americane, în special al Statelor albastre (controlate de Democrați). Cu cât un stat este mai albastru, cu atât obligativitatea este mai strictă.

Dar vaccinurile experimentale cu ARN mesager nu te împiedică să dobândești virusul sau să îl transmiți altora, iar eficacitatea lor se estompează cu timpul. De aceea, obligativitatea vaccinării are foarte puțină bază științifică.

Însă lăsați aceste considerații teoretice deoparte și concentrați-vă asupra efectelor practice.

Aruncați o privire către industria aeronautică. Sunt mii, chiar milioane de componente care intră în procesul de producție al unui avion. Aceste componente sunt specializate și se fabrică în locuri diferite. După care sunt expediate și asamblate.

Industria de avionică (electronica de aviație) este foarte puternic concentrată în regiunea Wichita, Kansas, din motive istorice și altele. Aici este un fel de Silicon Valley al avionicii.

Însă această industrie are o rată foarte scăzută de vaccinare, în jur de 50%. La scară națională, circa 80% dintre americani au primit cel puțin o doză.

Însă în această industrie în mod special, poate pentru că este mai axată pe bărbați, poate pentru că este mai conservatoare, rata de vaccinare este mult mai mică. Motivul nu are aici nici o importanță.

Dar, dacă nu sunt vaccinați acum, probabil nu vor fi nici în viitor. Ei știu foarte bine că aceste produse nu se găsesc pe toate drumurile. Dacă nu se vor supune obligativității vaccinării, vor demisiona, vor fi concediați sau se vor pensiona înainte de termen. Aceasta înseamnă însă o penurie a produselor cruciale de avionică.

Ce se întâmplă atunci când companiile aeriene nu pot să își schimbe și modernizeze produsele de avionică?

Aceasta înseamnă că avioanele lor rămân fără service, sau intră în service dar nu ies prea curând. Vorbim de șase luni pentru unele sisteme de navigație și comunicații dintre cele mai sofisticate.

Restanțele se acumulează deja în această industrie. Cum poate acest lucru fi de folos economiei, dacă avioanele rămân inactive din cauza penuriei de componente?

Priviți și impactul obligativității vaccinării asupra piloților. Numeroși piloți ezită să se vaccineze, deoarece studiile indică faptul că piloții sunt mai susceptibili să facă cheaguri sangvine decât majoritatea populației.

Ei bine, care este efectul secundar cel mai cunoscut al vaccinurilor? Ați ghicit: cheagurile de sânge.

Cheagurile sangvine nu doar că îi pot ucide, dar le și pot pune capăt carierei, deoarece piloții trebuie să treacă periodic prin teste de sănătate riguroase.

Southwest Airlines a fost obligată recent să anuleze mii de zboruri. Ulterior, American a anulat și ea alte mii de zboruri. Au încercat să susțină că a fost din cauza vremii. Însă cum poate afecta vremea doar câte o companie?

Nu a fost din cauza vremii, a fost din cauza piloților (și a controlorilor de trafic) care au făcut greve spontane din cauza obligativității vaccinării.

Ah, și obligativitatea vaccinării a fost extinsă și la mari companii aeriene de transport de mărfuri, ca FedEx sau UPS care duc încărcături în toate colțurile lumii.

Dacă avioanele lor nu zboară, acest lucru va duce la noi perturbări ale lanțurilor de aprovizionare.

Perturbarea lanțurilor de aprovizionare reprezintă o problemă colosală. O problemă generală. Ea nu va dispărea prea curând, deoarece va fi nevoie să se desfacă și să se refacă ceea ce s-a produs în decenii de globalizare.

Va trebui să ne obișnuim. Când spun că e nevoie să ne obișnuim, nu mă refer la un ghinion pasager. Vreau să spun că problema asta va continua mult și bine.